Inner World

Discovering myself. Enjoying the journey.

Month:

Închisoarea ca pedeapsă

Făcând un stagiu de practică în penitenciar am auzit o poveste despre un deținut care după ce și-a isăpșit pedeapsa de câțiva ani, la eliberare nu mai avea pe nimeni care “să-l preia”. Nu mai avea familie, nu avea prieteni sau aceștia nu mai vroiau să audă de el. Pe scurt, nu avea unde să se ducă. Așa că neștiind încotro s-o apuce după ce a ieșit din închisoare a rămas vis-a-vis de închisoare, unde își petrece zilele și acum, pe stradă.

În filmul Shawshank Redemption, Brooks când iese din închisoare după 50 de ani nu își găsește locul în lumea liberă, totul este diferit față de cum știa el că arată lumea. Ar vrea să pună mâna pe o armă și să omoare pe cineva ca să ajungă din nou “acasă”. Până la urmă se sinucide. Puteți vedea secvența din film aici.

Care este rolul închisorii? Este o formă de pedeapsă sau de reeducare? Sper că penitenciarul este gândit pentru a fi o încercare de reeducare și adaptare socială, altfel nu văd de ce ai pedepsi un om care odată ce își termină pedeapsa se va comporta la fel. Adică cu ce ne ajută o pedeapsă pur și simplu? Poate pentru a ne hrăni setea de dreptate dar in the long run nu are niciun efect dacă nu este însoțită de o experiență de învățare. Cât de mult ajută privarea de libertate la reinserția socială a individului? La cât de repede se schimbă stilul de viață în aceste zile nu m-aș mira ca individul să fie pur și simplu în stare de șoc când este eliberat după câțiva ani, ca și cum ar fi aterizat pe o altă planetă. Iar în penitenciar ce învață un deținut? Participă la programe educative, într-adevăr, însă anturajul lui este format din infractori care probabil sunt mândri de faptele lor. Face parte din psihologia de bun simț ideea că anturajul influențează caracterul unei persoane.

Și atunci întreb: are sens privarea de libertate? În afară de frica primitivă că va fi închis, frică care ar putea să oprească un om să comită acte ilegale, mai are vreun sens această pedeapsă? Nu vreau să spun că nu sunt de acord cu închiderea persoanelor ce comit fapte împotriva legii; oricum în acest moment nu știu să propun un alt mod mai bun de reeducare. Tot ce spun este că noi psihologii ar trebui să ne punem această întrebare și să medităm la ea.

Sursa foto

Tulburările de personalitate în filme

Ideea articolului mi-a venit săptămâna trecută la un seminar de psihologie socială unde am urmărit scurte filmulețe în care erau prezentate viețile unor persoane cu diferite tulburări de personalitate. Mi s-a părut că urmărind aceste persoane în scene din viața de zi cu zi înțeleg mai bine ce înseamnă să suferi de o anumită tulburare de personalitate așa că m-am gândit să le caut pe net și să le pun pe blog, toate la un loc :D Nu am găsit chiar filmulețele pe care le-am urmărit la seminar însă am găsit altele cel puțin la fel de faine.

Partea amuzantă când înveți despre tulburări de personalitate este că ți se întâmplă ce li se întâmplă studenților de la medicină când învață despre boli: începi să crezi că suferi de toate bolile. Pentru ca un comportament să fie catalogat drept tulburare de personalitate acesta trebuie să se manifeste în mai multe aspecte ale vieții, să nu fie temporar și să afecteze adaptarea persoanei la mediu.

Continue reading

Practica în Facultatea de Psihologie

Pentru că în ultimul articol mă plângeam de calitatea slabă a Facultății de Psihologie, acum vreau să vin și cu un lucru bun. Este vorba de stagiul de practică. E drept, am fost norocos, am nimerit unde trebuie, după cum o să vă povestesc mai jos.

Cum se desfășoară stagiul de practică în anul 1? Fiecare grupă este repartizată într-un anume loc. Am colegi care au primit repartizare la o școală de șoferi, la cabinetul unui psiholog, la MAI sau chiar în spital. Eu am primit repartizare la Penitenciarul Rahova și vă spun sincer că este cel mai fain loc dintre toate posibilitățile. În primul rând, din ce am înțeles de la colegii de la alte grupe, la penitenciar este singurul loc unde chiar se ocupă cineva de tine într-un mod serios.

Stagiul de practică are 28 de ore pe care noi le-am împărțit în “vizite” de câte 6 și 4 ore. 28 de ore sunt cam puține pentru a îți face o idee despre cum se desfășoară lucrurile în penitenciar însă sunt bine venite pentru a “simți” dacă te atrage domeniul sau nu. Dacă vrei să înveți mai multe despre psihologia aplicată în penitenciar poți face volunariat – dacă aveți întrebări despre voluntariatul în penitenciar întrebați și am să mă străduiesc să vă ajut în măsura în care pot :) Continue reading

© 2017 Inner World

Theme by Anders NorenUp ↑