Inner World

Discovering myself. Enjoying the journey.

Month:

Mai țăcănită de la an la an

Este vorba de o tură pe munte tradițională de Sf. Mihail și Gavril. Aici voi pune doar un videoclip făcut de Miha, restul citiți pe Povești despre Munte:

L’Art de Vivre

J’aime rire.
J’aime la bière. Et le café aussi.
J’aime courir.
Le sentiment de liberté.
Le montagne.
Les voyages.
J’aime lire, conduire ma voiture pendant la nuit.
J’aime écouter de la bonne musique.
Et decouvrir de nouvelles choses.
Et le couisinier. Le chocolat. Les cadeaux.
Mes amis.
J’aime ma profession. J’aime ce que je fais.
J’aime la vie. J’aime ma vie.

Continue reading

De ce nu mai mă uit la fotbal

Când eram mic și băteam mingea în fața blocului eram un mare microbist, țineam cu Steaua atât de tare încât plângeam când lua bătăie într-un meci important. Știam jucătorii pe dinafară și puteam să recit rezultatele jocurilor din campionat, cred că inclusiv cine a dat golurile și cum. Acum nu mai fac asta. Nu mai mă uit la fotbal pentru că mi-e silă. Mi-e silă nu numai de patronii și baștanii care fac jocurile din culise (chiar azi am aflat că mai mulți oameni din fotbal au primit niște ani de închisoare – oare chiar i-or face?) dar și de spiritul în care se joacă fotbal. Mi-e silă de mentalitatea de copilaș timid a echipelor românești care după ce dau un gol unei formații importante se retrag în apărare de parcă ar fi făcut o greșeală gravă și așteaptă să fie pedepsite – urmarea fiind evident cedarea sub pressingul adversarului și pierderea avantajului. Mi-e silă de jucătorii români care joacă fotbal cu gândul la ciolan și nu pentru plăcerea jocului. Vreau să văd și eu acel fotbalist care se scoală dimineața abia așteptând să pună piciorul pe minge și să joace 5-6 ore fotbal. Dar nu, nu în fotbal, în fotbal e mai important ce primă câștigi dacă bați în meciul de sâmbătă. De multe ori mi s-a întâmplat să ajung acasă după o zi de lucru abia așteptând să ies la o alergare – câți fotbaliști simt asta referitor la sportul lor? Vreau să văd fotbaliști îndrăgostiți de fotbal, care joacă cu pasiune. Vreau să văd fotbaliști care luptă până la finalul meciului. Vreau să văd fotbaliști care dau totul pe teren. Cred că fanii fotbalului ar merita acest lucru. Mi-ar fi plăcut ca și acum să plâng când pierde Steaua sau să ies în stradă când câștigă dar nu mai pot. Și îmi pare rău, mi-e dor de acea pasiune pentru o echipă. Fotbalul nu mai are nimic din ce înțeleg eu prin sport: luptă, curaj, determinare, fair play. În schimb îmi dau lacrimile când îl văd pe Viorel Palici prăbușindu-se la finish, după un efort supraomenesc într-o competiție de alergare montană unde a câștigat la 2 secunde în fața adversarului.

(click pe imagine pentru video)

Leapșa voluntariatului

Este prima leapșa la care particip, nefiind blogger consacrat. Mi se pare amuzantă ideea :) Dacă vă întrebați cine m-a introdus în joc, este vorba de Elena.

1.    Prima asociatie/fundatie din Romania care iti vine in minte cand te gandesti la voluntariat este:

AIESEC, chiar dacă nu am avut nicio legătură cu ei. Probabil pentru că sunt câțiva oameni pe care îi admir ce au fost AIESECeri, cum ar fi Sorin Ștefan, fostul meu șef, managerul Inotec sau Alex Găvan.

2.    Dar companie care sprijina voluntariatul?

Aș spune Henkel că i-am văzut prezenți pe la diverse evenimente.

3.    Persoana publica din Romania care reprezinta cel mai bine voluntariatul este:
Raed Arafat și Alex Găvan pe care l-am auzit povestind într-o conferință despre cum l-a ajutat pe el voluntariatul.

4.    Daca voluntariatul ar fi o culoare, atunci ar fi:
Îmi vine în minte verde pentru că mi-a rămas în cap de la articolul Elenei.

5.    Daca voluntariatul ar fi un sentiment, atunci ar fi:

Implicare. Merge? E un sentiment, te poți simți implicat.

6.    Te-ai implicat in vreun proiect de voluntariat anul asta? Daca da, care? Daca sunt mai multe…cu atat mai bine, povesteste-ne de toate!   Ai si poze?

Nu pot să zic că m-am implicat în vreun proiect anume, tot timpul sunt implicat în Club Montan EcoXtrem unde toți oamenii din staff sunt voluntari. Anul acesta am câștigat un grant într-un concurs de granturi organizat de Raiffaisen, cu banii urmând a cumpăra echipament pentru școala de munte. Dacă trebuie să numesc un proiect anume ar fi organizarea școlii de munte împreună cu efortul de a promova proiectul și de a aduna voturile ce într-un final ne-au făcut câștigătorii grantului.

7.    De ce te-ai implicat? Ce te-a facut sa fii acolo?

O să povestesc de ce m-am implicat în EcoXtrem. Iubesc muntele, merg pe munte de vreo 8 ani și la un moment dat am vrut să cunosc mai mulți oameni de munte și să pun umărul să construim ceva în domeniul ăsta.

8.    Ce ai schimba la experienta avuta acolo?

La experiența din EcoXtrem? Nu știu. Sunt lucruri care trebuiesc îmbunătățite însă chiar nu îmi vine în cap acum să dau un exemplu la obiect.

9.    Cum putem motiva romanii sa se implice mai mult in activitati de voluntariat?

Prin exemplul personal și prin promovarea și a altor activități de voluntariat. Cred că percepția despre voluntariat la momentul acesta (în România) este că voluntarii sunt oamenii ăia de se duc să planteze pomi, strâng gunoaie sau se duc să adune bani să îi dea săracilor și copiilor cu diferite boli. Unii oameni pur și simplu nu rezonează cu cauzele acestea (nici eu de altfel). E important să schimbăm percepția, lumea trebuie să înțeleagă că poți să faci voluntariat în multe alte domenii. Poți organiza o școală de munte,  poți face un club de alergat și să organizezi evenimente, poți să faci o revistă dacă ești pasionat de jurnalism și exemplele pot continua. Trebuie doar să găsești o zonă de care ești pasionat și apoi lucrurile încep să se miște de la sine. Oamenii nu se vor implica într-o activitate dacă nu au un scop care să-i atingă la un nivel profund emoțional.

10.    Titlul unei campanii nationale cool de promovare a voluntariatului ar fi:

Când vei fi bătrân vei regreta momentele în care ai stat deoparte. Nu fii fraier și implică-te.

 

Federatia VOLUM caută oameni şi proiecte care au schimbat România în 2012. Dacă eşti blogger şi îţi place ideea, preia şi tu ”Leapşa Voluntariatului”, ca să scoatem la lumină voluntarii şi proiectele de voluntariat care au avut cu adevarat impact (local sau naţional) în 2012. Ei se pot înscrie până pe 12 noiembrie 2012 la www.voluntariat.ro/gala şi îşi pot spune povestea lor de impact!

Hmm… Ar trebui să dau leapșa mai departe, nu? Sincer nu știu cui pentru că fiind blogger de duminică nu cunosc oameni în zona asta. Nu am să numesc un blogger anume însă dacă este cineva interesat aș fi bucuros să aflu că ați preluat leapșa :)

 

Thank you, you are wonderful!

Thank you, you are wonderful sunt cuvintele pe care mi le-a spus astăzi o tipă din Grecia. Băi, deci she made my day!(pe englezo-română ca să fiu și eu la modă!) Nu mi-a mai zis nimeni în viața mea că sunt minunat. Bine, în afară de mama, dar asta nu se pune. Este prima fată care îmi zice că sunt wonderful și… m-am simțit super bine. Să vă și povestesc.

Eram astăzi la stop pe la Răzoare și vine la mine tipa respectivă: “I’m sorry, do you speak english?” Am avut un moment de ezitare, ascultam Guerilla de Dimineață (o emisiune pe care o iubesc) și sincer nu prea îmi venea să renunț la două minute de bună-dispoziție ca să îi explic ei cine știe ce. Dar am zis că da, vorbesc engleza. Vroia să ajungă la facultatea de chimie, facultate care e chiar lângă psihologie, unde mergeam eu, așa că decât să îi explic pe unde să o ia i-am propus să mergem împreună cele 5 minute până la facultate. Dau să-mi pun la loc casca în ureche, să mă întorc la Dobro și Craio dar parcă ceva mă oprește… de ce să nu vorbesc eu un pic cu fata asta, așa de chestie, poate aflu o poveste mișto. Fac și de un articol pe blog și oricum Dobro și Craio ar fi mândri de mine dacă în loc să îi ascult pe ei aș schimba câteva vorbe cu o fată venită în România. Și intru în vorbă cu ea, de unde e, ce face în România, chestii din astea banale. Tipa era din Grecia, era aici ca să studieze medicina și acum mergea la un curs de limba română. Am mai povestit câte ceva, i-am povestit despre pasiunea mea pentru trail running și despre faptul că ei în Grecia au un maraton foarte mișto, Zeus Maraton, pe muntele Olimp. I-am mai spus de cât de mult mi-a plăcut cartea Zorba Grecul a lui Nikos Kazantzakis, carte pe care într-o perioadă o luam cu mine oriunde mergeam și pe care am aflat că ea a studiat-o la școală în Grecia. Am vorbit și de filmul Zorba Grecul și de scena absolut memorabilă în care Anthony Quinn dansează pe plajă. Se vedea că era încântată că știu despre țara ei. Am și râs împreună. Am condus-o până la chimie, am intrat cu ea și am ajutat-o să găsească sala unde avea cursul. Apoi ne-am zis pa și mi-a zis vorbele din titlu. Ah, și o chema Kfdgrsjdsijhsdi dar mi-a zis că pot să îi zic Eva.

M-am gândit cât de ușor poți face ziua cuiva mai frumoasă, pur și simplu făcându-i un compliment sincer. Nu costă bani și e de efect. Mult timp am fost reținut când venea vorba de complimente deși tot timpul am apreciat diverse lucruri la oamenii din jurul meu. Îmi era mai ușor să fiu ironic. Nu înțeleg ce aștept ca să zic cuiva cât de mișto e un anumit lucru pe care îl face. Întâlnirea cu tipa aceasta, cu Eva, a schimbat ceva în modul în care mă voi raporta de acum încolo la oamenii din jurul meu.

Am de gând ca săptămâna viitoare sau peste două săptămâni să trec pe la cursul ei să o întreb ce mai face, dacă e totul ok. Doar atât. Știu că nimeni nu o să mă creadă, dar nu vreau să o agăț. De altfel nu mi s-a părut deloc că ar fi atrăgătoare la modul sexual. Doar vreau să o mai văd o dată.

© 2017 Inner World

Theme by Anders NorenUp ↑