Inner World

Discovering myself. Enjoying the journey.

Month:

Evadare de toamna: MTB la Azuga

Probabil ultima evadare de Mountain Bike de anul acesta, de data aceasta chiar pe munte, la Azuga. Zic chiar pe munte căci în ultimele evadări cu bicicleta am mers în pădurile de lângă București. Acum am zis să terminăm sezonul într-un mod mai spectaculos și să ne bucurăm de culorile de toamnă și de coborârea în viteză pe munte.

Având experiența ultimelor dăți, am zis că se impune să luăm pe cineva cu noi care se pricepe la bicle. L-am luat pe Alex, împătimit al bicicletelor, cunoscător de trasee și pe deasupra și repărăcios-șef. Și bine am făcut că l-am luat, căci a avut de lucru! De la reglaje fine până la probleme cu lanțurile, Alex ne-a scos pe toți din belea.

Tura aceasta a fost o premieră și pentru mine și pentru noua mea bicicletă Kona Fire Mountain – prima coborâre pe munte. Superbă! Extraordinară! M-aș întoarce oricând pentru încă o coborâre.

Traseul a fost ușor, accesibil oricui cu un minim de condiție fizică, ca să îl citez pe Alex – cam cel mai ușor traseu de munte posibil. Este exact ceea ce am urmărit să organizăm, un traseu ușor, accesibil persoanelor care nu se dau în mod regulat cu bicla și vor să iasă din cotidian, să se relaxeze și să socializeze. Cred că am reușit, și pentru asta trebuie să le mulțumim partenerilor de la Aventuria, care ne-au închiriat biciclete pentru cei ce nu dețineau una, lui Alex pentru ghidaj și asistența tehnică și nu în ultimul rând lui Gabi, pentru transportul bicicletelor cu dubița.

Mai jos aveți povestea turei în imagini. Pozele sunt făcute de colega noastră de la Evadează cu Noi, Raluca :)

Operațiunea încăcarea bicicletelor

Alex, ghidul nostru, care ne-a dus și ne-a întors și nu ne-a lăsat pe jos. La propriu nu ne-a lăsat pe jos.

Continue reading

Prima tura lunga cu bicicleta

La 3 zile după întâmplare mi-am găsit un pic de timp să scriu câteva cuvinte despre prima tură lungă de biclă și în același timp prima ieșire din țară pe biclă :D

Planul era să iau trenul de la București la Sinaia și să mă întorc pe biclă. Ok, de fapt, hai să o iau mai de la început. Planul era să merg să alerg la Azuga Trail Running, dar din motive financiare, adică taxa de participare cam mare pentru mine în acest moment am zis că mai bine fac o tură cu bicla. Acum pot să zic că planul devenise să iau trenul până la Sinaia și să mă întorc cu bicla până în București, 120km. Din motive lesne de înțeles, mi-a fost lene să mă trezesc dimineața să iau trenul, am schimbat planul și am zis că fac același număr de kilometri dar pe o rută pornind din București. În dimineața zilei de 19 octombrie 2013 se pare că drumul norocos a fost București – Giurgiu. Nu știu dacă am mai zis-o dar eu simt o atracție față de Dunăre, îmi place să văd Dunărea, să stau așa liniștit ca ciobanul în vârf de munte și să mă uit la ditamai fluviul. De mic am această atracție față de Dunăre, de când am fost prima dată în Cazanele Dunării și de când îmi tot zicea mamaie că mă duce la Corabia să îmi arate Dunărea. Vă dați seama că nu aveți mare lucru de văzut în Corabia dar în mintea mea de copil era o chestie genială să mergi la Corabia să vezi Dunărea.

Continue reading

Fagaras de weekend

Dacă tot eram prin zonă în weekend, de ce să nu profităm și să nu dăm o tură prin Făgăraș. Planurile erau mari, realizarea lor un pic mai mică (dar nu cu mult mai mică :P). Am vrut să urcăm de la Bâlea  până pe Negoiu însă ora târzie la care am plecat, zăpada măricică de pe fețele nordice (și pe alocuri înghețată) și lipsa echipamentului de iarnă ne-a făcut să ne oprim la Călțun. Ne-am întors pe Piciorul Pisicii alternând zonele în care ne opream la un pui de somn (pe bune, chiar am tras un pui de somn!) cu zonele în care trăgeam tare să iasă pohuiul din noi.

Căteva imagini surprinse cu telefonul mobil, ca de obicei nu am avut camera foto cu mine:

 

Hmm… ce îmi mai place cerul când zici că vin zmeii la război. În depărtare Vf. Lespezi și Vf. Negoiu.

 

Lacul Călțun înghețat. Am rezistat tentației de a face patinaj artistic pe el.

Disovering myself, enjoying the journey

Motto-ul blogului meu (ăla scris în stânga sus, sub numele blogului) zice Discovering myself, enjoying the journey. După cum zice vorba aceea, “toamna se numără bobocii”, acum că a trecut vara mă uit și eu un pic în urmă, și cred că despre asta a fost vara asta, despre discovering myself.

La începutul verii am luat o decizice un pic bizară pentru mine. Deși îmi doream foarte mult să plec în Africa, am refuzat să plec într-un program EVS (European Volunteering Service) în Ghana în favoarea unui internship de 3 luni la Procter&Gamble. Care a fost raționamentul din spate? Sincer, niciunul. A fost instinct. De fapt în momentul în care am refuzat să plec în Ghana nici măcar nu eram acceptat la P&G, eram încă în interviuri și habar nu aveam dacă urma să fiu acceptat sau nu – la interviuri nu primisem niciun fel de feedback. Puteam foarte ușor să mă aleg cu buza umflată, să nu plec nici în Africa, să nu fiu acceptat nici la P&G, dar ceva dinăuntrul meu mi-a zis să refuz să plec în Africa. Așa că asta am făcut. Când m-a sunat coordonatorul proiectului să mă întrebe dacă mai sunt interesat de plecarea în Ghana, i-am răspuns destul de sigur pe mine că nu. Sincer în momentul acela m-am speriat un pic, era printre puținele dăți din viața mea în care luam o decizie destul de importantă doar pe baza unui instinct. Dar s-a dovedit a fi o alegere bună. Am fost acceptat la Procter&Gamble, e drept nu pe o poziție de marketing cum le cerusem ci în Customer Business Development, care este un amestec de marketing, vânzări și client service, toate băgate în blender și rezultând un departament destul de eficient care are ca obiectiv creșterea business-ului clientului, evident împreună cu business-ul P&G. Continue reading

© 2017 Inner World

Theme by Anders NorenUp ↑