Inner World

Discovering myself. Enjoying the journey.

Month:

Invata sa… parlesti neogreaca

καλημέρα! Am fost ieri la evenimentul “Invata sa faci primii pasi in neogreaca”, eveniment organizat de Liviu Grandl (si echipa sa) prin platforma InvataSa. Inca de cand am plecat de acolo mi-am zis că o să scriu un articol despre asta, dar aseara am ajuns tarziu, azi ba ca fac campanie pentru “Descopera Romania prin sporturi de aventura”, ba ca trebuie sa plec cu diverse treburi prin oras, iar m-am gasit blocat in vesnicul nu am timp. Pana am zis gata. Bai frate, nu exista nu am timp. Am timp daca vreau sa il fac. Iar initiativele frumoase, cum este cea a lui Liviu si a echipei InvataSa, merita sa isi faca loc in calendarul tau. Cel mai probabil o sa intarzii la sedinta la Evadeaza cu Noi, dar m-am hotarat sa va povestesc acum despre Liviu si al lui Invata Sa.

Invata Sa este o platforma unde oricine poate sa vina sa tina un curs despre pasiunea sa. Este o comunitate de invatare, cu participare gratuita, in care atat ca student cat si ca profesor ai de invatat. Liviu, pasionat cum il stiu de training, s-a gandit atat la a oferi “profesorilor” sansa sa isi exerseze abilitatile de predare si sa dea mai departe lucrul pe care il cunosc cat si la studenti, oferindu-le un mediu placut si relaxant in care pot invata cele mai trasnite lucruri. Eu ieri am invatat notiuni de neogreaca – adica limba greaca vorbita astazi. Cum asta vara am fost in Grecia si m-am intors cu convingerea ca la un moment dat cu siguranta ma voi muta acolo, cursul de neogreaca mi s-a parut o ocazie foarte faina sa fac primii pasi in directia asta :D

Ma bucur foarte mult pentru ce face Liviu acolo. Nu stiu cum sa va explic, dar Liviu e cea mai aglomerata persoana pe care am cunoscut-o in viata mea. Tot timpul are calendarul plin. Cu toate astea, uite ca isi face timp sa organizeze ceva pe gratis, doar pentru ca este o idee in care crede. Eu zic ca merita incurajati astfel de oameni. Ei sunt oamenii frumosi ce ne fac viata mai frumoasa. Si ce incurajare mai mare ati putea gasi decat sa mergeti la urmatorul curs InvataSa?  Sau chiar sa tineti un curs ;) Mie mi-a propus sa tin un curs despre echipament montan, lucru la care ma gandesc serios. καλησπέρα!

Descopera Romania prin sporturi de aventura

Pentru cine nu a aflat încă, pariticip la competiția “Rexona – Idei puse în mișcare” cu proiectul “Descoperă România prin sporturi de aventură”. De mult timp mă gândeam să pun într-un proiect cu cap și coadă turele pe care le organizez la Evadează cu Noi, acum a venit și ocazia potrivită pentru că Rexona oferă 2000€ pentru realizarea unui proiect dintre cele înscrise în competiție. Evident că banii nu o să îi iau eu și o să îi bag în buzunar pentru că sunt șmecher și am avut ideea genială a proiectului, din banii aceștia voi acoperi în mare parte (80%) costul activităților incluse în proiect: trekking, parapantă, rafting, mountain bike, escaladă.

Proiectul presupune organizarea a cinci ieșiri gândite în jurul unui sport de aventură relevant pentru zona geografică a României în care mergem, astfel:

  • Facem trekking iarna în Piatra Craiului, “Crăiasă Carpaților”, unul din cei mai frumoși munți de la noi din țară
  • Facem mountain bike în Parcul Natural Comana, locul 2 ca biodiversitate la nivelul României, după Delta Dunării
  • Facem rafting în Defileul Jiului, considerat de unele persoane cea mai spectaculoasă zonă de rafting din țară
  • Facem escaladă în Dobrogea, zonă foarte apreciată de cățărători. Aici are loc și competiția de escaladă “Măslina de aur” :)
  • Ne dăm cu parapanta la Rânca, “acasă” la Toma Coconea

Ideea acestui proiect este de a descoperi locurile superbe din România într-o manieră eco-friendly, practicând sporturi ce or să ne întindă limitele fizice și psihice. Vreau să vă arăt că avem o groază de moduri de petrecere a timpului liber, altele decât să ne uităm la televizor sau să bem veșnica bere într-un pub. Vreau să vă arăt că aventura vă așteaptă dincolo de ușă și  o puteți descoperiți uneori chiar lângă București. Iar la toate aceste lucruri o să adaug sentimentul de prietenie și deschidere pe care îl cunoașteți prea bine cei care ați venit la turele organizate de mine :D

M-am bucurat enorm să văd cât de bine a fost primit proiectul de către cei care mă cunosc. Multe share-uri, multe voturi și încă nici nu am început să îmi contactez pe rând prietenii, cum trebuie făcut în astfel de cazuri când proiectele se aleg în funcție de voturi. M-am bucurat enorm să văd feedback-ul și încântarea celor care au mai venit în ieșirile organizate de mine. Este un semn că ceea ce fac are un impact pozitiv și oamenii au nevoie de astfel de activități – lucru ce mă umple de bucurie și mă face să merg mai departe cu organizarea activităților outdoor. Fie că voi câștiga, fie că nu, feedbackul primit la această inițiativă a contat foarte mult.

Dacă vreți să mă susțineți în acest proiect, vă rog votați-mă aici: http://rexona.ro/idei-puse-in-miscare/da928 . Votul durează două secunde, făcându-se cu contul de Facebook. Dacă vreți să mă susțineți și mai mult, convingeți 4-5 prieteni să mă voteze :)

Eu vă mulțumesc tuturor pentru voturi și feedback și ne vedem pe munte, la Comana sau în Dobrogea – fie că o să câștig proiectul fie că nu!

Sunt dezamagit de echipa României

Poate o să vă gândiți “ia uite și la ăsta, scrie la 3 zile după meci”. Dar nu scriu despre meciul România – Grecia. Scriu despre faptul că sunt dezamăgit că fotbalul din România mi-a făcut atâta scârbă ani la rândul încât am ajuns să nu mai îmi pese nici de meciul de baraj pentru calificarea la mondiale. Undeva în sufletul meu mă așteptam să pierdem. Cred că îmi și doream să pierdem pentru că echipa de fotbal a României nu merită onoarea de a juca alături de cele mai bune echipe din lume.

Eu nu eram așa tot timpul. Când eram mic trăiam intens meciurile de fotbal – foarte intens. Am moștenit ținutul cu Steaua de la tata, care a lucrat toată viața lui în armată. El ținea cu Steaua așa că am ajuns să țin și eu cu Steaua. Aveam fulare cu Steaua, căciuli, tricouri (cu numărul 10 – Trică pe atunci purta numărul ăsta). Știam jucătorii pe de rost, știam scorurile meciurilor din ultimii ani, derulam în minte golurile lui Vlădoiu și mă credeam Florentin Dumitru când centram la jocurile cu mingea din fața blocului. Ba chiar cântam și cântece de stadion, din alea cu prostii.

Toate astea au trecut când m-am făcut mai mare și am început să văd toate scandalurile, mitele, mizeriile care se întâmplau în fotbal. Nu știu dacă era așa și când eram mic și nu le vedeam eu sau într-adevăr au început mai târziu. Cert este că mi-au făcut silă și m-au făcut să nu mai îmi pese de ce se întâmplă în fotbal. Pentru lucrul acesta îi urăsc pe mai marii fotbalului din România, că m-au făcut să îmi pierd pasiunea cu care trăiam meciurile de fotbal. Urăsc și toată grămada de fotbaliști care țin prima pagină a ziarelor cu poze cu ei și pipițele lor prin cluburi. În mintea mea nu au loc aceste două alăturări, sportiv de performanță și beții și orgii în cluburi. Locul lor e la antrenamente, să transpire, să dea tot ce pot. Au avut șansa să facă fericiți 20 de milioane de români dar se vede că nu ăsta e destinul lor. Destinul lor e să fie înjurați, și din câte se pare le place. Știți bancul ăla, “în timpul meciului Grecia-România mama lui Pițurcă a fost cea mai dorită femeie din România”?

După meciul România – Grecia am fost dezamăgit nu neapărat de rezultat, ci de constatarea că nici măcar nu îmi pasă. Am fost dezamăgit să constat că a dispărut toată emoția pe care o simțeam când era un meci mare. Și asta nu e vina mea, e vina lor. Am văzut doar finalul meciului România – Grecia. Mi-aș fi dorit să văd o echipă a României care aleargă nebunește, chiar dacă șansele de calificare practic erau zero. Așa, pentru iubirea fața de sport și pentru public puteau să dea totul. Să alerge până leșinau pe teren. Să facă pressing până îi sufocau pe greci, chiar dacă riscau să mai primească încă trei goluri. Puteau măcar să piardă frumos, să fugă după fiecare minge cum fugea Oprița acum câțiva ani, până fluiera arbitrul out. Mie mi-a lăsat impresia că lor nu le-a păsat prea mult de meciul ăsta. Câteva lacrimi la final nu se pun. Iar dacă lor nu le pasă de ce ne-ar păsa nouă.

Seria de intalniri “Limbajul tacut al artei”

Cred ca am zis la toata lumea de “Limbajul tacut al artei”, mai putin cititorilor blogului :) Remediez acum greșeala.

Este vorba de un nou tip de eveniment pe care îl aducem la Evadeaza cu Noi, și anume “relaxarea prin artă”. El face parte dintr-un șir mai lung de evenimente de tip after work pe care vi le propunem, dar nu vă dau din casă până nu le avem pregătite :D

Despre ce este vorba? Este vorba de patru întâlniri în care vom picta, modela sau ne vom exprima prin muzică, urmând apoi să vorbim despre ceea ce am vrut să exprimăm. Partea faină este că de obicei afli și lucruri pe care le-ai exprimat într-un mod inconștient: ba le-ai colorat într-un mod mai deosebit fără să realizezi acest lucru, ba ai omis ceva din desen ce are o semnificație aparte. Eu am mai fost la un astfel de program, și am povestit aici cum mi s-a părut. De data asta programul nu va intra în zona de terapie, deși vom utiliza tehnicile art-terapiei vom rămâne în zona de relaxare presărată cu puțină dezvoltare personală. Pentru cine vrea mai mult, Mihai Albu, art-terapeutul care va facilita aceste întâlniri îi stă la dispoziție. Ah, și foarte important nu contează talentul artistic. Pe bune, chiar nu contează! Ideea întâlnirii nu este să învățați să pictați.

De ce organizez această evadare? În primul rând pentru că am testat-o și știu cât de faină este. Apoi pentru că vreau să vă ofer o alternativă de petrecere a serii, altfel decât stând aiurea pe Facebook sau bând eterna bere într-un pub. Nu zic că nu e fain să bei o bere într-un pub (ar fi culmea să zic tocmai eu asta!!), însă poate mai vreți să testați și altceva :P Este o activitate super-relaxantă, uneori amuzantă (Mihai Albu are un simț al umorului demențial) și energizantă. Nu în ultimul rând este o activitate care vă va oferi noi perspective asupra diverselor aspecte din viața voastră și vă va provoca să vedeți și alte moduri de a vă raporta la oameni, la evenimente, poate chiar la viață.

Mai multe detalii, inclusiv cost găsiți pe site-ul Evadeaza cu Noi: http://www.evadeazacunoi.ro/evadari/231-limbajul-tacut-al-artei.html Înscrierile se fac pe tibi.neagu@evadeazacunoi.ro

Vă aștept! ;)

Petrecerea traditionala de Sf Mihai, sus pe munte

La vreo săptămână după grozăvie, m-am găsit și eu să scriu pe blog. Ba că nu sosiseră pozele de la fotograful profesionist (mulțumiiiim Elena), ba că am fost plecat din oraș și nu am vrut să aud de laptop, ba că nu e timp, abia acum am găsit timpul și starea necesară să scriu despre o așa ieșire. Adevărul este că cine vine prima oară cu mine în tura asta o să își facă o părere greșită despre ce ture facem noi. Iar cine este obișnuit cu celelalte ture pe care le organizez și vine apoi în asta va fi un pic surprins. Oricum ai da-o, concluzia este că așa ceva nu ai mai văzut. Continue reading

Competitia IAA 3

Luni am avut prezentarea la Competiția IAA 3, de data aceasta am picat pe un brief făcut de Leo Burnett care măsura nici mai mult nici mai puțin de un rând. El suna cam așa: do something for/with young generation on/for 1st December. Eiii… asta da provocare, nu-i așa? :)

A fost intens, am avut doar șase zile de lucru dar ne-am mobilizat incredibil de bine. După multe ore de stat cu ochii pe pereți gândindu-ne oare ce vrea Leo Burnett de la noi, sau nouă ce ne-ar plăcea să facem/să ni se întâmple de 1 decembrie, multe idei aruncate (unele din ele aruncate după ce am lucrat pe ele câteva ore), abia duminică am rămas la ideea finală. Ne rămăsese o zi jumătate în care să planificăm campania în cele mai mici detalii, să venim cu execuții creative, să le punem într-o prezentare frumoasă și să ne și pregătim speech-ul pentru susținerea ideii în fața lui Ștefan Iordache, Victor Dobre și a altor membri IAA. V-am mai zis că a fost intens, nu?

competitIAA 1Noi ne-am gândit că nu are sens să venim cu ceva legat de tradiții, dansuri etc pentru că pe tineri nu prea îi atinge ce e tradițional – poate doar mâncarea tradițională. Am zis să facem ceva pentru ca tinerii să nu mai plece din țară și să petreacă 1 Decembrie în țara lor – dovadă de iubire de țară mai mare decât să rămâi în țara ta cu greu gasești. Așa că ne-am gândit că unul din motivele pentru care tinerii pleacă pe alte meleaguri este lipsa de civilizație, sau dacă vreți să vorbim în termeni pozitivi prezența bădăranilor. Și de asta ne-am legat, am gândit o întreagă campanie de “dat o lecție” bădăranilor. Mai mult vă povestesc la bere pentru că este idee cu copyright și nu merge expusă pe tot netul :P

Dacă vom câștiga – nu știu. Am înțeles că au fost vreo 2 idei super bune – dacă e așa felicitări lor. Ne-ar fi plăcut și nouă să repetăm isprava de anul trecut dar asta e, nu poți câștiga tot timpul :) A fost o experiență foarte puternică, eu sunt mândru de echipa cu care am participat, am lucrat cu toții foarte mult, am avut multe momente de “băi hai să facem și asta!”, ne-am arătat nouă că putem scoate un proiect cu logică chiar și într-un timp foarte scurt, am dat tot ce am putut. Mai departe, fie ca cel mai bun să câștige!

Noile jucării

Ieri mi-au sosit noile jucării achiziționate din Statele Unite și transportate cu curier special, adică văru’miu. Cu această ocazie valoarea obiectelor pe care le dețin aproape s-a dublat.

Despre ce este vorba:

2013-11-06 10.50.41

  • Una bucată GPS outdoor Garmin Oregon 450
  • Una bucată ceas sport cu gps Garmin Forerunner 310XT + heart rate monitor
  • + accesorii (kit masina si bicicleta pentru gps)

Primul sentiment a fost de panică, considerând că am nevoie de training specializat ca să pot folosi aceste scule la potențial măcar aproape de maximum. Apoi m-am mai relaxat, într-adevăr sunt foarte ușor de folosit, foarte intuitive.

Al doilea gând, legat de momentul când mi-am pus ceasul pe mână a fost ceva de genul: “WTF!! Ăștia au vrut să facă heliport și le-a ieșit ceas de alergare!” Ceasul este GIGANTIC. Zici că ești din filmele alea de copii unde eroul avea un ceas care făcea de toate (sau ăsta era James Bond?)

Una peste alta, sunt super încântat. Să vedeți ce ture o să facem acum la Evadează cu Noi, chiar simțeam nevoia de un GPS montan în activitatea mea. Prin cele mai sălbatice locuri  o să ajungem ;) Evadarea din Buila Vânturarița, în care am avut GPS-ul lui Vali (același model ca cel pe care îl am eu acum) a fost doar un preview. Iar ceasul de alergare… să vedeți ce alergări o să bage băiatul acum.

© 2017 Inner World

Theme by Anders NorenUp ↑