Inner World

Discovering myself. Enjoying the journey.

Month:

De astazi sunt Google Certified Individual

Deși la Standout în cea mai mare parte a timpului fac treburi ce țin de inbound marketing și mai rar de performance marketing, nu m-am putut abține să nu îmi bag nasul și în ce înseamnă AdWords și SEM. Pentru că e frumos și îmi place :D E o zonă un pic mai tehnică, cu multe date și optimizări dar am ajuns la concluzia că îmi place – nu degeaba am trecut pe la Facultatea de Automatică.

După cum zice și titlul, de astăzi sunt Google Certified Individual.  Sunt foarte mândru pentru că am luat acest examen, ținând cont că PPC învăț în timpul meu liber, pur și simplu pentru că mă atrage domeniul. Legat de examen, nu e greu dacă ai și un pic de experiență practică în platforma AdWords.

Să îmi fie de bine și să facem treabă bună în continuare, zic.

 

Hyundai – The empty car convoy

E mai important să fii creativ sau să faci un ad care să placă consumatorilor?

Hyundai a scos de curând spotul de mai jos în care prezintă tehnologia Smart Caring, o tehnologie destul de inovativă de driver assitance. Pe Youtube, deși nu rupe, înregistrează niște cifre ok pentru un produs comercial: aproape 4 mil de vizualizări și peste 700 de comentarii de pe 24 iunie, când a fost publicat, până acum. În comentarii lumea vorbește despre produs, unii de bine, laudă noua tehnologie, alții comentează că e tot mașină coreană și preferă BMW-ul la orice oră din zi sau din noapte. Ideea este că spotul nu a murit anonim și a stârnit reacții.

Filmulețul e bine făcut, fără îndoială, ideea e faină. Totuși cred că peste 90% din oamenii din industrie când au văzut spotul s-au gândit “bă dar nu seamănă cam mult cu ăla cu Van Damme când face șpagatu pe tir?”. Adică cu ăsta. Tot cascadorii, tot “nu faceți asta acasă”, reclama tot la sisteme de tip driver assistance. Și întrebarea se pune, atunci când lucrezi la o campanie, cum e corect să faci? Depui cu 200% mai multă muncă pentru a scoate ceva original, din respect fața de meseria ta, sau alegi o rețetă inventată de alții care știi că merge bine și îndeplinește obiectivele clientului? Desigur, întrebarea este retorică și răspunsul probabil tot timpul va fi la mijloc. Că așa e în tenis.

Noua reclama Guinness dedicata Independence Day

Brandul ăsta știe cum să comunice bine de tot. Sau poate știe cum să își aleagă bine agențiile cu care lucrează. Sau poate, meritul este al întregii echipe client-agenție, așa cum ar trebui să fie. De data asta agenția este BBDO New York.

După spot-ul de mai jos și spot-ul cu prietenii care joacă basket (o altă poveste superb spusă!), abia aștept să văd cu ce mai vine acest brand. Așteptările sunt mari.

Nu mai rămâne decât să vă zic și eu the choices we make reveal the true nature of our character.  Ca să înțelegeți mai bine contextul, ad-ul de mai jos a apărut cu ocazia Independence day, ziua națională a Statelor Unite. Și să nu vă aud cu comentarii de genul cea mai tare reclamă de Independece day a fost făcută de un brand irlandez, că nu își au locul.

Până acum un an, când am băut ultima oară Guinness, nu prea eram fan al acestei beri. Parcă vad cum gusturile mi se schimbă. Nu de alta, dar și gusturile sunt dictate de la mansardă, iar o poveste bine spusă care trezește ceva în tine are puterea de a schimba ordinea lucrurilor acolo sus la motorașul șef. That’s the power of advertising.

Jocurile din fata blocului

Probabil mai toți cei care au peste 20 de ani s-au gândit cel puțin o dată cât de norocoși au fost să aibă parte de copilărie “din aia adevărată”, cu jocuri în fața blocului, cu tras cu țeava cu cornete, urcat în pomi și făcut farse la vecini.  Probabil și voi, dacă sunteți născuți în ’89-90 cel târziu, v-ați întristat  când în zilele de vară vi s-a părut mult prea liniște afară și nu înțelegeați de ce nu se mai joacă copii bidonașul și 1-2-3 la perete stai. Acum au calculator, tablete și Counter Strike, vremurile s-au schimbat.

Același sentiment de melancolie cred că l-au avut și creatorii cărții “În fața blocului”. În fața blocului este o colecție de cartonașe care povestesc regulile a 58 de jocuri din perioada în care jocurile în fața blocului erau regula. Din ce am citit pe site, creatorii colecției își doresc ca cei mari să îi învețe pe cei mici aceste jocuri oarecum uitate. Eu le doresc mult succes, mie îmi este dor să aud cum pocnește bidonașul când este lovit cu putere de vreun puști năzdrăvan. Tot ce sper este ca pocnetul să nu fie de la contactul bidonașului cu mașina mea. Ăștia născuți înainte de ’89 știm că se mai întâmpla și asta :D

Am observat pe site că există și o rubrică în care poți sugera un joc, în caz că acesta nu a fost cuprins în colecție.

Mi se pare foarte tare ca și idee de cadou pentru cineva mai melancolic după copilărie. Am să îl iau în considerare la următoarele zile de naștere.

Pe un ton un pic ironic, se cuvine să zic că acest articol nu a fost plătit de către cei de la În fața blocului și reprezintă doar părerea mea despre un produs care mi se pare interesant.

 

Dacia – un succes made in Romania?

Acum aproximativ cinci ani, când căutăm o mașină și cineva îmi propunea Dacia îi răspundeam ironic “am zis că vreau o mașină!”. Atunci am ales un Ford Fiesta second hand.

Acum, dacă s-ar pune problema să îmi schimb mașina cu siguranță m-aș uita și la Dacia. Dacia Duster și noua Dacia MCV chiar pot să spun că îmi plac. E drept, și prioritățile s-au mai schimbat, acum mi-aș dori o mașină cu portbagaj mare. Experiența ultimelor plecări la maratoane, când am fost în pragul infarctului la apariția lui Andrei cu un rucsac cât el de mare (și Andrei E MARE!) în condițiile în care mașina era deja plină cu patru oameni plus bagaje, m-a făcut să mă gândesc că poate aș avea nevoie de o mașină mai încăpătoare.

Dacia a parcurs un drum frumos de când a fost cumpărată de Renault până acum. E un sentiment plăcut să ieși din țară în vizită pe la vecinii tăi și să vezi un procent impresionant de Dacii pe stradă. Dar despre asta vorbește mai bine spotul de mai jos, semnat Graffiti BBDO. Mie mi-a plăcut foarte mult, ba chiar le-am dat și un mesaj celor de la AdWeek în care le-am semnalat ad-ul :D

Despre experimentul secret al Facebook – si totusi am invatat ceva in facultate

Dacă aveți un cont de Facebook și intrați măcar o dată pe zi, cu siguranță ați văzut share-uită știrea conform căreia Facebook a făcut un experiement pe utilizatorii rețelei. Despre experiment puteți citi pe larg aici. Pe scurt, newsfeed-ul a 600.000 de oameni a fost modificat, unii primind mai multe update-uri pozitive, alții mai multe update-uri negative. După expunerea la aceste știri s-a observat ce fel de statusuri postează persoanele expuse la newsfeed-ul modificat, concluzia fiind aceea că cei care au văzut mai multe știri negative au început să posteze statusuri mai negative, iar cei care au văzut știri pozitive au început să posteze update-uri cu conținut emoțional pozitiv. O concluzie interesantă, pe care cu toții o bănuiam, și care te pune pe gânduri – este motivul pentru care nu mai mă uit la televizor de mai bine de 6 ani.

Problema este modul în care a fost făcut acest studiu, respectiv fără știrea, și implicit fără acceptul participanților. Practic, cercetătorii respectivi au manipulat emoțiile utilizatorilor cu cea mai mare durere în cur față de aceștia. Același lucru se întâmplă și la TV, dar acolo măcar știi că în spatele știrilor se află niște oameni care selectează ce vor ei să ți se livreze. Pe Facebook ai impresia că ceea ce vezi vine de la prietenii tăi și nu există niciun filtru pentru acest conținut, altul decât ceea ce este relevant pentru tine, așa cum susțin cei de la Facebook (plus conținutul plătit al brandurilor, dar asta e altă poveste).

În cei trei ani de psihologie, cred că la fiecare materie pe care am făcut-o am auzit vorbindu-se despre etică și despre ceea ce se numește consimțământ informat, adică informarea participantului la studiu despre ceea ce urmează să i se întâmple și la ce riscuri se expune (și da, faptul că ți se vor prezenta informații negative cu pondere mai mare este un lucru care trebuie menționat neapărat!). Acest consimțământ informat trebuie semnat de participant, sau în cazul unui studiu online participantul bifează o căsuță prin care spune că este de acord să participe la studiu. În toate cercetările din facultate am prezentat acest consimțământ informat, inclusiv la lucrarea mea de licență care nu presupunea absolut niciun risc pentru participanți. Îndrăznesc să cred că nu există niciun absolvent de psihologie sau științe umaniste care să nu știe că orice studiu care implică manipularea emoțiilor trebuie făcut cu acordul acestora. Cu toate acestea, pe Facebook i-a durut în cur de cele mai elementare norme de etică și au derulat un studiu cu impact asupra wellbeing-ului utilizatorilor, studiu care nici măcar nu face obiectul activității companiei. Nu cred că în viitor Facebook va cenzura update-urile în funcție de conținutul lor emoțional, ca să se justifice necesitatea acestui studiu.

Ce e de făcut? Probabil cel mai firesc lucru este să le cerem celor de la Facebook să facă publică lista cu profilele celor implicați în studiu, iar cei afectați de acest experiment să fie despăgubiți. Da, ei sunt acoperiți din punct de vedere legal de termenii și condițiile cu care ești de acord când îți faci cont. Dar cu etica cum rămâne? Credeam că epoca Little Albert a trecut.

Sursa foto

© 2017 Inner World

Theme by Anders NorenUp ↑