Inner World

Discovering myself. Enjoying the journey.

Month:

Sunt bun dar nu ma vede nimeni. Batalia pentru a fi in centrul atentiei.

 

Știți replica din titlu? Noi o ziceam la mișto când eram mici, pe terenul de fotbal. E valabilă și în ograda noastră (adică în marketing, ce fac eu zi de zi), unde se dă o luptă acerbă pentru captarea atenției userului. Și lupta va deveni din ce în ce mai încrâncenată pe măsură ce attention span scade. Pentru că sunt pe jumătate inginer și îmi place să vorbesc cu cifrele în mână, vă spun că valoarea medie a acestui attention span a scăzut de la 12 secunde, cât era acum 10 ani, la 8 secunde. Ca idee, un caras auriu scorează 9 secunde (da, știu, tocmai ți-am zis că un caras se concentrează mai mult decât tine). Informația e luată de aici.

Niște băieți deștepți au studiat chestiunea cu atenția pentru a descoperi când ești cel mai atent și mai receptiv la mesaje comerciale. Uitați-vă un pic la infograficul de mai jos și apoi tragem concluziile. Studiul întreg este aici. Continue reading

Recomandare de vlog super tare

 

As vrea sa impartasesc cu voi un canal de vlogging super tare. Uitati-va la clipul de mai jos. Stiu, e lung, dar puteti sa il ascultati in timp ce faceti altceva. Tipul este destul de tanar dar daca nu i-ai vedea figura ai zice ca vorbeste cineva de 30-40 de ani. Abordeaza teme destul de profunde si le zice bine.

Eu zic sa il ascultati, nu o sa fie timp pierdut. S-ar putea sa va inspire (ignorați preview-ul videoclipului care parca anunta un clip motivational despre cum sa faci primul milion de euro prin metoda vizualizarii)

Cum e cu work-life balansu

 

Dacă ai ceva experiența în câmpul muncii, sigur știi despre ce e vorba. E vorba despre chestia aia pe care o fac angajații când uită să mai plece acasă unde îi așteaptă câinele, copilul și nevasta. Fac asta azi, o fac mâine și până la urmă ajung niște zombie vii care nu mai știu prea multe în afară de treburile de la birou. Pentru că sunt totuși oameni cu nevoi complexe devin frustrați și productivitatea are de suferit, la fel și fericirea lor. Mai ales dacă lucrezi în comunicare cu siguranță știi ce zic, sunt mult prea multe agenții în care overtime-ul e lege. Am noroc din punctul ăsta de vedere, lucrez într-una din puținele agenții din care se pleacă la timp.

Companiile deștepte au înțeles problema asta. În P&G, colosul coloșilor, mama corporațiilor, work-life balance era unul din subiectul preferat al directorilor. Cultura P&G este una destul de deschisă, oamenii sunt foarte prietenoși iar în internshipul meu acolo de mai multe ori am nimerit la masă cu câte un director național sau chiar mai mare. Nu cred că a fost discuție în care aceștia să nu aducă vorba de cât de important este să ai hobby-uri, să dedici timp prietenilor si familiei, să lucrezi eficient și să pleci acasă la finalul programului. Asta nu înseamnă că oamenii de acolo nu stăteau peste program, erau destui care o făceau, însă direcția în care și-ar fi dorit managerii să meargă lucrurile era clară.

O agenție de design din Amsterdam a rezolvat problema într-un mod foarte tare: la terminarea programului birourile se ridică la propriu. Vedeți în filmulețul de mai jos despre ce este vorba sau citiți în AdWeek.

Update: filmulețul a fost șters de pe Youtube între timp, probabil am trimis prea mulți vizitatori și a picat serverul Youtube. Rămâne povestea de pe AdWeek.

Sambata viitoare mergem la cocotz. Te bagi?

 

Un pic decalată față de program, a venit timpul ieșirii la cățărat din Descoperă România prin Sporturi de Aventură. Am aranjat deja cu Silviu Corciovei (mare pasionat de escaladă și campion pe la competițiile de profil) să ne fie instructor în această mică escapadă, vom merge la Poiana Țapului și ne vom cățăra până or să ne cadă brațele :P

Echipamentul și instructajul sunt din partea casei, voi trebuie să plătiți doar transportul. Vom merge cu un minivan închiriat, o să coste 65RON/persoană și ne întoarcem sâmbătă seara. Ce zici, te bagi? Număr locuri: 8.

Primul venit, primul servit :) Pentru înscrieri ne auzim pe Facebook sau la neagutibi at gmail dot com. Locurile se ocupă în ordinea confirmărilor (plata taxei de transport).

Ce ziceți, sunteți gata de o super zi în natură presărată cu mișcare, un pic de adrenalină și multă voie bună?

la catarat

Sursa foto: Flickr

Ce am descoperit in weekend

 

Am descoperit ca dupa 5 ani de cand am inceput sa alerg, primul meu concurs fiind Ciucas Trail Running editia 1, dupa multe lucruri intamplate in viata mea, dupa ce am devenit licentiat in psihologie, ma duc zi de zi la un job care imi place, m-am mutat din casa alor mei, am castigat diverse proiecte, am luat certificari, am vizitat tari straine… cel mai bine ma simt tot cand alerg de nebun pe munte. Probabil asta e fericirea, sa te napustesti ca animalul pe coborari, sa te oftici pe urcari cand vezi cat de slab esti si sa iti promiti ca pentru editia viitoare te antrenezi mai bine, sa reusesti sa te bucuri de cursa chiar daca nici nu se pune problema sa fii printre castigatori, sa poti sa alergi fara dureri de genunchi (o fi si tehnica si antrenamentul cu cap bun la ceva). Seara sa bei cateva beri cu prietenii si a doua zi sa o iei de la capat cu alergatul de nebun, asa inca un pic mahmur.

Ne vedem pe 4 octombrie la MPC sa o iubim pe Diana.

Ciucas Trail Running 2014

Cel mai frumos cadou, cu o luna inainte de ziua mea

 

O seară care nu prevestea cine știe ce, eu stăteam în fotoliu, cu picioarele întinse boierește pe o imensă pernă de puf ce are rol de scaun, citeam din Kindle când primesc un e-mail pe telefon.

Două minute mai târziu încă stăteam cu telefonul în mână și mă uitam prostit la mesaj. Nu înțelegeam ce se întâmplă, era un e-mail care mă anunța că m-am înscris la Ciucaș X3 , că trebuie să plătesc taxa de înscriere, informații despre cursă etc, e-mail-ul standard de înscriere la un concurs. Încercam să îmi aduc aminte dacă nu cumva m-am înscris mai demult la concurs și ăsta este un e-mail reminder să plătesc taxa. Îmi vine un gând jucăuș în minte, chiar cu o zi înainte îi spusesem lui Andrei că nu vin la Ciucaș, că nu stau bine cu finanțele, la care el îmi zice că îi vine să mă înscrie el.

O chem și pe Oana din camera vecină, să îi zic și ei ce e-mail am primit și că am o bănuială că cineva m-a înscris.

Ați ghicit, am primit cadou înscrierea la Ciucaș Trail Running. Dar nu de la Andrei, ci de la Oana care când l-a auzit pe Andrei că îi vine să îmi facă el cadou concursul nu știa cum să îi dea coate să nu cumva să îi fure ideea.

Chiar eram un pic trist ieri când mă gândeam că o să pierd Ciucașul de anul ăsta, prima ediție de Ciucaș pe care aș fi ratat-o din cele 5. Ciucaș este concursul unde mi-am început “cariera” de alergător cu o cursă de care încă mă mai mir că am terminat-o.

Feels good to be loved :D Ne vedem la start!

Campanii sinistre – cand agentiile sunt plecate cu sorcova

Malaysia Airlines Bucket List

Se întâmplă rateuri, s-au întâmplat și la noi (Mihai Eminescu – Veneris), se întâmplă și la case mai mari.

De Malaysia Airlines cu siguranță ați auzit. Chiar dacă nu ați zburat cu ei sau nu i-ați văzut în vreun aeroport pe tabela cu sosiri și plecări, ați auzit datorită celor două tragedii în care au fost implicate avioane ale companiei: avionul dispărut din luna martie și avionul doborât deasupra Ucrainei de către separatiștii proruși, ambele accidente cu zero supraviețuitori. Nu cred să mai existe vreo companie aeriană ce a înregistrat două tragedii de asemenea proporții în numai 6 luni.

Acum câteva zile cei de la Malaysia Airlines au pornit o campanie, un concurs, în care cereau consumatorilor care își cumpără bilet să completeze “my ultimate bucket list”. Bucket list, în caz că nu știți la ce se referă, este lista aia cu chestii pe care vrei să le faci înainte să mori. Sinistru e puțin spus, te trec fiori pe șira spinării- nu înțeleg cum o așa idee a putut vedea lumina internetului, in contextul istoricului recent al companiei. Huffington Post descrie acțiunea drept “marketing gaffe of the century”. La scurt timp după lansarea campaniei, au schimbat textul campaniei.

Sursa foto

+1 pentru oamenii de comunicare din echipa Monica Macovei

 

Să fie clar, nu o susțin pe Monica Macovei la președinție. Prefer să stau deoparte de discuțiile politice, chiar și în grupul de prieteni sunt reticent la aceste discuții. Ce vreau să vă semnalez sunt câteva acțiuni foarte tari făcute de staff-ul ei de comunicare.

Prima este această pagină 404. Ca o paranteză, știu că am zis că nu mă bag în discuții politice, dar sper din tot sufletul să nu iasă Ponta sau Udrea.

A doua treabă cool, este Ice Bucket Challenge-ul făcut de ea:

 

A treia chestie este acest articol din Decat o Revista.

Deșteaptă echipă.

Alte trei întâmplări despre bacșis

 

Cred că am magnet la faze din astea cu bacșisul. După ce aici v-am povestit două întâmplări, vă mai zic trei scurte petrecute zilele acestea.

Primele două au avut loc în benzinării, locul unde după părerea mea sunt cei mai porci vânzători în ceea ce privește datul restului.

Prima: cer o cafea, costa 4 lei, întind 10 lei. Caută rest, după 30 de secunde îmi aduce un leu.

– Păi v-am dat 10 lei.

-V-am dat mai devreme 5 lei! Eu știu ce fac!

-Nu mi-ați dat… uite, vă arăt portofelul (norocul meu că în portofel nu aveam nicio altă bancnotă de 5 lei).  Vânzătoarea iritată la culme:

-Bine, luați 5 lei, nu stau acum să mă cert pentru 5 lei!

 

A doua, tot în benzinărie. Cumpăr eu ce cumpăr, totalul era 51,10 lei. Vânzătorul: 52 de lei vă rog! Whaaat??? Țeapa lui a fost că am plătit cu cardul.

 

A treia, vine livrarea de mâncare la ușă, răspunde Oana, totalul era 33 de lei.

-33 de lei vă rog! Oana îi întinde 100. Caută restul, numără și întreabă “cât am zis? 35 de lei?”.  Oricum 35 i-ar fi lasat, dar așa ca idee.

După părerea mea la faze din astea trebuie să ceri restul până la ultimul ban.

 

Ce faci cand o tura pe munte nu iese conform planului

 

Te duci la Brasov la Aqua Park si faci Ice Bucket Challenge. Sa nu avem vorbe, noi faceam chestia asta cu mult inainte sa devina cool. Pentru public o mai facem inca o data, impreuna cu o donatie catre Fundatia pentru SMURD, organizatie cu a carei cauza rezonez mai mult decat cauza initiala Ice Bucket Challenge.

 

Legat de tură, am încercat pentru a doua oară să intrăm în Valea Spumoasă. După ce prima oară am orbecăit prin Vâlcelul Înspumat în căutarea intrării până ne-a prins ploaia, de data asta am găsit trecerea spre Valea Spumoasă, am urcat un vâlcel pământos și super alunecos care ne-a scos deasupra Spumoasei. Ne mai despărțea de vale o mică săritoare la care ne-am câcâit atât eu cât și Andrei (sub privirile admirative ale fetelor), am întors-o pe toate părțile până s-a făcut cam târziu și am zis că mai bine mergem la AquaPark în Brașov.  Gata, nu mai dau detalii, o să ne întoarcem să dovedim Spumoasa. End of discussion.

© 2017 Inner World

Theme by Anders NorenUp ↑