Inner World

Discovering myself. Enjoying the journey.

Author: Tibi Neagu (page 2 of 13)

(Se) merita sa dai la facultatea de psihologie?

 

Scriu articolul acesta din doua motive:

1) pentru ca am observat ca multa lume ajunge pe blog cautand informatii despre facultatea de psihologie

2) ca sa am un motiv sa explic inca o data ca se merita este gresit (corect merita, da?).

Bun, sa continuam cu punctul 1. Dupa cum stiti, sau aflati acum, eu am terminat Facultatea de Psihologie (sectia Psihologie) din cadrul Universitatii Bucuresti. Am terminat-o pe bune, frecventand in limita posibilitatilor cursurile (uneori chiar ma plictiseam groaznic si devenea imposibil sa mai stau la curs), in sesiuni am invatat, nu mi-am luat examenele copiind, mi-am facut licenta pe bune etc. Ca note, in timpul anilor de studiu am fost un student mediu insa examenul de licenta l-am luat cu o nota uriasa, printre primii. Ce incerc sa va spun este ca nu am fost o lichea ordinara care a facut o facultate doar ca sa fie facuta, ca sa am o diploma. M-am implicat in facultate atat cat mi-a fost util si din acest motiv cred ca pot sa iti dau niste pareri cat mai aproape de realitate.

Deci, merita sa faci facultatea de psihologie? Continue reading

Nu exista masa gratuita

 

Sa zicem ca esti o persoana foarte draguta si ma inviti la masa, faci tu cinste.

Ideea e ca nu exista masa gratuita. Presupunand ca esti un actor social pur rational, atunci cu siguranta ai vrea ceva in schimbul faptului ca ma scoti la masa. Si chiar daca nu ar fi asa, si tu chiar nu urmaresti nimic si nu astepti nimic la schimb, tot nu este o masa gratuita, pentru ca ma faci sa ma simt prost ca profit de banii tai si va trebui sa te scot si eu la masa candva. Dar sa presupunem ca sunt un mare nesimtit, nu iti intorc gestul frumos, ingros obrazul si nu ma simt nasol ca profit de bunatatea ta. Nici in acest caz masa nu ar fi gratuita, caci cat timp suntem la masa va trebui sa ascult ce vorbesti tu, in loc sa ma gandesc la ale mele. Ok, sa zicem ca sunt ultimul nesimtit, nu te ascult, nici macar nu ma prefac ca te ascult, sunt complet pierdut in gandurile mele cat timp stau la masa cu tine. Nici macar in acest caz masa nu este gratuita, costul mesei fiind toate celelalte lucruri placute sau profitabile pe care le-as putea face cat timp stau cu tine la masa.

Cam cu asta se ocupa behavioral economics, ca m-ati tot intrebat ce mai e si asta. Mai sus e un fel de definite pentru opportunity cost.

Daca v-a placut ce ati vazut la mine, e randul vostru

 

Ati citit aici cum am fost eu pe santier si am ajutat la reconstructia caselor din SOS Satele Copiilor. Am primit multe reactii in special la poza cu felicitarea primita, m-ati felicitat, m-am simtit bine. Acum este randul vostru sa fiti voluntari si sa puneti osul la munca.

Habitat for Humanity incepe Big Build 2014, actiune prin care vor reabilita Ghetoul Carpati din Caracal (stiti voi, cel care a aparut si in filmuletul ala misto Coca Cola). Ca de obicei, cum v-au obisnuit de atatia ani, lucrarile se realizeaza cu voluntari atat din tara cat si din strainate. Vei avea ocazia să tai, să decupezi, să vopsești, să montezi schele și alte asemenea.

Eu din motive usor de inteles nu o sa ajung, insa m-as bucura ca macar un cititor de-al blogului meu sa fie acolo. Daca ajungeti, astept vesti, iesim la o bere si povestim. Berea o dau eu (dau din aia buna la Happy Pub).

Cand: intre 6 si 10 octombrie.

Inscrieri: pe site-ul bigbuild.ro sau contactati-ma si va fac legatura cu cineva de la Habitat for Humanity.

bigbuild 2014 Habitat for Humanity

Sunt bun dar nu ma vede nimeni. Batalia pentru a fi in centrul atentiei.

 

Știți replica din titlu? Noi o ziceam la mișto când eram mici, pe terenul de fotbal. E valabilă și în ograda noastră (adică în marketing, ce fac eu zi de zi), unde se dă o luptă acerbă pentru captarea atenției userului. Și lupta va deveni din ce în ce mai încrâncenată pe măsură ce attention span scade. Pentru că sunt pe jumătate inginer și îmi place să vorbesc cu cifrele în mână, vă spun că valoarea medie a acestui attention span a scăzut de la 12 secunde, cât era acum 10 ani, la 8 secunde. Ca idee, un caras auriu scorează 9 secunde (da, știu, tocmai ți-am zis că un caras se concentrează mai mult decât tine). Informația e luată de aici.

Niște băieți deștepți au studiat chestiunea cu atenția pentru a descoperi când ești cel mai atent și mai receptiv la mesaje comerciale. Uitați-vă un pic la infograficul de mai jos și apoi tragem concluziile. Studiul întreg este aici. Continue reading

Recomandare de vlog super tare

 

As vrea sa impartasesc cu voi un canal de vlogging super tare. Uitati-va la clipul de mai jos. Stiu, e lung, dar puteti sa il ascultati in timp ce faceti altceva. Tipul este destul de tanar dar daca nu i-ai vedea figura ai zice ca vorbeste cineva de 30-40 de ani. Abordeaza teme destul de profunde si le zice bine.

Eu zic sa il ascultati, nu o sa fie timp pierdut. S-ar putea sa va inspire (ignorați preview-ul videoclipului care parca anunta un clip motivational despre cum sa faci primul milion de euro prin metoda vizualizarii)

Cum e cu work-life balansu

 

Dacă ai ceva experiența în câmpul muncii, sigur știi despre ce e vorba. E vorba despre chestia aia pe care o fac angajații când uită să mai plece acasă unde îi așteaptă câinele, copilul și nevasta. Fac asta azi, o fac mâine și până la urmă ajung niște zombie vii care nu mai știu prea multe în afară de treburile de la birou. Pentru că sunt totuși oameni cu nevoi complexe devin frustrați și productivitatea are de suferit, la fel și fericirea lor. Mai ales dacă lucrezi în comunicare cu siguranță știi ce zic, sunt mult prea multe agenții în care overtime-ul e lege. Am noroc din punctul ăsta de vedere, lucrez într-una din puținele agenții din care se pleacă la timp.

Companiile deștepte au înțeles problema asta. În P&G, colosul coloșilor, mama corporațiilor, work-life balance era unul din subiectul preferat al directorilor. Cultura P&G este una destul de deschisă, oamenii sunt foarte prietenoși iar în internshipul meu acolo de mai multe ori am nimerit la masă cu câte un director național sau chiar mai mare. Nu cred că a fost discuție în care aceștia să nu aducă vorba de cât de important este să ai hobby-uri, să dedici timp prietenilor si familiei, să lucrezi eficient și să pleci acasă la finalul programului. Asta nu înseamnă că oamenii de acolo nu stăteau peste program, erau destui care o făceau, însă direcția în care și-ar fi dorit managerii să meargă lucrurile era clară.

O agenție de design din Amsterdam a rezolvat problema într-un mod foarte tare: la terminarea programului birourile se ridică la propriu. Vedeți în filmulețul de mai jos despre ce este vorba sau citiți în AdWeek.

Update: filmulețul a fost șters de pe Youtube între timp, probabil am trimis prea mulți vizitatori și a picat serverul Youtube. Rămâne povestea de pe AdWeek.

Sambata viitoare mergem la cocotz. Te bagi?

 

Un pic decalată față de program, a venit timpul ieșirii la cățărat din Descoperă România prin Sporturi de Aventură. Am aranjat deja cu Silviu Corciovei (mare pasionat de escaladă și campion pe la competițiile de profil) să ne fie instructor în această mică escapadă, vom merge la Poiana Țapului și ne vom cățăra până or să ne cadă brațele :P

Echipamentul și instructajul sunt din partea casei, voi trebuie să plătiți doar transportul. Vom merge cu un minivan închiriat, o să coste 65RON/persoană și ne întoarcem sâmbătă seara. Ce zici, te bagi? Număr locuri: 8.

Primul venit, primul servit :) Pentru înscrieri ne auzim pe Facebook sau la neagutibi at gmail dot com. Locurile se ocupă în ordinea confirmărilor (plata taxei de transport).

Ce ziceți, sunteți gata de o super zi în natură presărată cu mișcare, un pic de adrenalină și multă voie bună?

la catarat

Sursa foto: Flickr

Ce am descoperit in weekend

 

Am descoperit ca dupa 5 ani de cand am inceput sa alerg, primul meu concurs fiind Ciucas Trail Running editia 1, dupa multe lucruri intamplate in viata mea, dupa ce am devenit licentiat in psihologie, ma duc zi de zi la un job care imi place, m-am mutat din casa alor mei, am castigat diverse proiecte, am luat certificari, am vizitat tari straine… cel mai bine ma simt tot cand alerg de nebun pe munte. Probabil asta e fericirea, sa te napustesti ca animalul pe coborari, sa te oftici pe urcari cand vezi cat de slab esti si sa iti promiti ca pentru editia viitoare te antrenezi mai bine, sa reusesti sa te bucuri de cursa chiar daca nici nu se pune problema sa fii printre castigatori, sa poti sa alergi fara dureri de genunchi (o fi si tehnica si antrenamentul cu cap bun la ceva). Seara sa bei cateva beri cu prietenii si a doua zi sa o iei de la capat cu alergatul de nebun, asa inca un pic mahmur.

Ne vedem pe 4 octombrie la MPC sa o iubim pe Diana.

Ciucas Trail Running 2014

Cel mai frumos cadou, cu o luna inainte de ziua mea

 

O seară care nu prevestea cine știe ce, eu stăteam în fotoliu, cu picioarele întinse boierește pe o imensă pernă de puf ce are rol de scaun, citeam din Kindle când primesc un e-mail pe telefon.

Două minute mai târziu încă stăteam cu telefonul în mână și mă uitam prostit la mesaj. Nu înțelegeam ce se întâmplă, era un e-mail care mă anunța că m-am înscris la Ciucaș X3 , că trebuie să plătesc taxa de înscriere, informații despre cursă etc, e-mail-ul standard de înscriere la un concurs. Încercam să îmi aduc aminte dacă nu cumva m-am înscris mai demult la concurs și ăsta este un e-mail reminder să plătesc taxa. Îmi vine un gând jucăuș în minte, chiar cu o zi înainte îi spusesem lui Andrei că nu vin la Ciucaș, că nu stau bine cu finanțele, la care el îmi zice că îi vine să mă înscrie el.

O chem și pe Oana din camera vecină, să îi zic și ei ce e-mail am primit și că am o bănuială că cineva m-a înscris.

Ați ghicit, am primit cadou înscrierea la Ciucaș Trail Running. Dar nu de la Andrei, ci de la Oana care când l-a auzit pe Andrei că îi vine să îmi facă el cadou concursul nu știa cum să îi dea coate să nu cumva să îi fure ideea.

Chiar eram un pic trist ieri când mă gândeam că o să pierd Ciucașul de anul ăsta, prima ediție de Ciucaș pe care aș fi ratat-o din cele 5. Ciucaș este concursul unde mi-am început “cariera” de alergător cu o cursă de care încă mă mai mir că am terminat-o.

Feels good to be loved :D Ne vedem la start!

Campanii sinistre – cand agentiile sunt plecate cu sorcova

Malaysia Airlines Bucket List

Se întâmplă rateuri, s-au întâmplat și la noi (Mihai Eminescu – Veneris), se întâmplă și la case mai mari.

De Malaysia Airlines cu siguranță ați auzit. Chiar dacă nu ați zburat cu ei sau nu i-ați văzut în vreun aeroport pe tabela cu sosiri și plecări, ați auzit datorită celor două tragedii în care au fost implicate avioane ale companiei: avionul dispărut din luna martie și avionul doborât deasupra Ucrainei de către separatiștii proruși, ambele accidente cu zero supraviețuitori. Nu cred să mai existe vreo companie aeriană ce a înregistrat două tragedii de asemenea proporții în numai 6 luni.

Acum câteva zile cei de la Malaysia Airlines au pornit o campanie, un concurs, în care cereau consumatorilor care își cumpără bilet să completeze “my ultimate bucket list”. Bucket list, în caz că nu știți la ce se referă, este lista aia cu chestii pe care vrei să le faci înainte să mori. Sinistru e puțin spus, te trec fiori pe șira spinării- nu înțeleg cum o așa idee a putut vedea lumina internetului, in contextul istoricului recent al companiei. Huffington Post descrie acțiunea drept “marketing gaffe of the century”. La scurt timp după lansarea campaniei, au schimbat textul campaniei.

Sursa foto

Older posts Newer posts

© 2017 Inner World

Theme by Anders NorenUp ↑