Inner World

Discovering myself. Enjoying the journey.

Category: Blogging (page 1 of 9)

Invent yourself and reinvent yourself

Uitându-mă în spate la blog, nu aș ști ce să zic despre el, despre ce este. Am început ca un blog de psihologie, cu gândul să scriu despre ce învăț în facultate. Dar  interesele mele au căpătat o altă turnură și deși încă iubesc psihologia, e clar că nu mai are un loc principal în viața mea. A continuat ca un blog de marketing, odată cu primul job în marketing, un fel de CV, să arăt ce știu. UItându-mă în spate la articolele scrise în acea perioadă, nu pot să spun că sunt prea happy cu ele. Da, arătau ce știu, dar mi-aș fi dorit să dau informațiilor o reinterpretare personală. Să fii bun nu înseamnă să ai informațiile pe care le poate găsi oricine, înseamnă să faci legături între informații.

Până la urmă cred că am ales corect numele blogului – innerworld. Este un blog despre mine, despre călătoria mea prin viață.

Astăzi am simțit din nou nevoia de a scrie, însă am vrut să fac câteva modificări. În primul rând, pentru că simt că următoarele intrări or să fie mai personale, am simțit nevoia să scot pagina de about. Îmi place ideea unui blog anonim, cel puțin în această perioadă.  Apoi, am oprit abonarea la newsletter și trimiterea update-urilor pe mail. Nu vreau să vin eu către cei care au decis să mă urmărească, dacă cineva își aduce aminte de blogul acesta cu siguranță va intra singur.

Știu, ce zic contrazice ideea unui blog, al cărui scop e tocmai generearea de expunere. Dar așa simt eu acum, și în viața e bine să do it your way.

 

Ce va doresc de Paste

Am avut odată prin liceu un profesor de istorie super tare. Era genul de profesor care a reușit să facă din istorie o materie chiar interesantă, pe care o așteptai să îi vină rândul în orar. Faptele istorice nu mai erau simple fapte, profesorul le îmbrăca în povești, datele istorice pe care altă dată trebuia să le memorezi acum se legau și aveau o logică a lor, înțelegeai ce impact avea nu știu care eveniment asupra a ceva de peste 50 de ani. Pe lângă faptul că era un povestitor extraordinar fetele erau în limbă după el, vorba aia, intelligence is sexy. E genul de profesor pe care ai fi invidios, și credeți-mă nu am fost invidios pe mulți profesori.

Continue reading

Cea mai proasta decizie

 

Azi am citit articolul ăsta, care mi-a inspirat titlul de mai sus. Cea mai proastă decizie? Să îți pese de prea multe lucruri. To give a fuck. Dacă ai ajuns să îți pese de no pants day și ziua fătucăi ăleia de pe Facebook, e deja rău.

Vă doresc ca în noul an să vă consumați energia și atenția doar pe lucrurile care merită atenția și energia voastră. O să vă fie bine.

Ai idei dar nu ai bani? Astea-s scuze, frate.

 

Anul trecut am avut o idee. Cum ar fi ca împreună cu o gașcă de 10-15 oameni să vedem diverse zone din România, dar nu ca turiști, ci în cel mai activ stil cu putință, cât mai aproape de natură? Cum ar fi să vedem Defileul Jiului nu de pe șosea ci din barcă, înfruntând valurile? Cum ar fi să vedem muntele nu din telecabină ci de pe poteci, sau chiar din pereți, atârnați în coardă?

Idei Puse In Miscare Continue reading

Poze din Sicilia (unde era cald si bine)

 

Va spuneam acum mai bine de o luna ca urmeaza sa plec in Sicilia. Ei bine, am revenit cu poze si cateva impresii. Sa o luam pe rand.

In primul rand nu cred ca ai ce cauta acolo vara. E groaznic de cald. Eu am fost la inceputul lui octombrie si in timpul pranzului nu stiam pe unde sa mai ma ascund de caldura. Dimineata si seara era bine, chiar foarte placut. Cand am aterizat in Bucuresti era ceata, frig si ploua. Mi-e dor de vremea din Sicilia.

Continue reading

Nu exista masa gratuita

 

Sa zicem ca esti o persoana foarte draguta si ma inviti la masa, faci tu cinste.

Ideea e ca nu exista masa gratuita. Presupunand ca esti un actor social pur rational, atunci cu siguranta ai vrea ceva in schimbul faptului ca ma scoti la masa. Si chiar daca nu ar fi asa, si tu chiar nu urmaresti nimic si nu astepti nimic la schimb, tot nu este o masa gratuita, pentru ca ma faci sa ma simt prost ca profit de banii tai si va trebui sa te scot si eu la masa candva. Dar sa presupunem ca sunt un mare nesimtit, nu iti intorc gestul frumos, ingros obrazul si nu ma simt nasol ca profit de bunatatea ta. Nici in acest caz masa nu ar fi gratuita, caci cat timp suntem la masa va trebui sa ascult ce vorbesti tu, in loc sa ma gandesc la ale mele. Ok, sa zicem ca sunt ultimul nesimtit, nu te ascult, nici macar nu ma prefac ca te ascult, sunt complet pierdut in gandurile mele cat timp stau la masa cu tine. Nici macar in acest caz masa nu este gratuita, costul mesei fiind toate celelalte lucruri placute sau profitabile pe care le-as putea face cat timp stau cu tine la masa.

Cam cu asta se ocupa behavioral economics, ca m-ati tot intrebat ce mai e si asta. Mai sus e un fel de definite pentru opportunity cost.

Daca v-a placut ce ati vazut la mine, e randul vostru

 

Ati citit aici cum am fost eu pe santier si am ajutat la reconstructia caselor din SOS Satele Copiilor. Am primit multe reactii in special la poza cu felicitarea primita, m-ati felicitat, m-am simtit bine. Acum este randul vostru sa fiti voluntari si sa puneti osul la munca.

Habitat for Humanity incepe Big Build 2014, actiune prin care vor reabilita Ghetoul Carpati din Caracal (stiti voi, cel care a aparut si in filmuletul ala misto Coca Cola). Ca de obicei, cum v-au obisnuit de atatia ani, lucrarile se realizeaza cu voluntari atat din tara cat si din strainate. Vei avea ocazia să tai, să decupezi, să vopsești, să montezi schele și alte asemenea.

Eu din motive usor de inteles nu o sa ajung, insa m-as bucura ca macar un cititor de-al blogului meu sa fie acolo. Daca ajungeti, astept vesti, iesim la o bere si povestim. Berea o dau eu (dau din aia buna la Happy Pub).

Cand: intre 6 si 10 octombrie.

Inscrieri: pe site-ul bigbuild.ro sau contactati-ma si va fac legatura cu cineva de la Habitat for Humanity.

bigbuild 2014 Habitat for Humanity

Recomandare de vlog super tare

 

As vrea sa impartasesc cu voi un canal de vlogging super tare. Uitati-va la clipul de mai jos. Stiu, e lung, dar puteti sa il ascultati in timp ce faceti altceva. Tipul este destul de tanar dar daca nu i-ai vedea figura ai zice ca vorbeste cineva de 30-40 de ani. Abordeaza teme destul de profunde si le zice bine.

Eu zic sa il ascultati, nu o sa fie timp pierdut. S-ar putea sa va inspire (ignorați preview-ul videoclipului care parca anunta un clip motivational despre cum sa faci primul milion de euro prin metoda vizualizarii)

Cum e cu work-life balansu

 

Dacă ai ceva experiența în câmpul muncii, sigur știi despre ce e vorba. E vorba despre chestia aia pe care o fac angajații când uită să mai plece acasă unde îi așteaptă câinele, copilul și nevasta. Fac asta azi, o fac mâine și până la urmă ajung niște zombie vii care nu mai știu prea multe în afară de treburile de la birou. Pentru că sunt totuși oameni cu nevoi complexe devin frustrați și productivitatea are de suferit, la fel și fericirea lor. Mai ales dacă lucrezi în comunicare cu siguranță știi ce zic, sunt mult prea multe agenții în care overtime-ul e lege. Am noroc din punctul ăsta de vedere, lucrez într-una din puținele agenții din care se pleacă la timp.

Companiile deștepte au înțeles problema asta. În P&G, colosul coloșilor, mama corporațiilor, work-life balance era unul din subiectul preferat al directorilor. Cultura P&G este una destul de deschisă, oamenii sunt foarte prietenoși iar în internshipul meu acolo de mai multe ori am nimerit la masă cu câte un director național sau chiar mai mare. Nu cred că a fost discuție în care aceștia să nu aducă vorba de cât de important este să ai hobby-uri, să dedici timp prietenilor si familiei, să lucrezi eficient și să pleci acasă la finalul programului. Asta nu înseamnă că oamenii de acolo nu stăteau peste program, erau destui care o făceau, însă direcția în care și-ar fi dorit managerii să meargă lucrurile era clară.

O agenție de design din Amsterdam a rezolvat problema într-un mod foarte tare: la terminarea programului birourile se ridică la propriu. Vedeți în filmulețul de mai jos despre ce este vorba sau citiți în AdWeek.

Update: filmulețul a fost șters de pe Youtube între timp, probabil am trimis prea mulți vizitatori și a picat serverul Youtube. Rămâne povestea de pe AdWeek.

Alte trei întâmplări despre bacșis

 

Cred că am magnet la faze din astea cu bacșisul. După ce aici v-am povestit două întâmplări, vă mai zic trei scurte petrecute zilele acestea.

Primele două au avut loc în benzinării, locul unde după părerea mea sunt cei mai porci vânzători în ceea ce privește datul restului.

Prima: cer o cafea, costa 4 lei, întind 10 lei. Caută rest, după 30 de secunde îmi aduce un leu.

– Păi v-am dat 10 lei.

-V-am dat mai devreme 5 lei! Eu știu ce fac!

-Nu mi-ați dat… uite, vă arăt portofelul (norocul meu că în portofel nu aveam nicio altă bancnotă de 5 lei).  Vânzătoarea iritată la culme:

-Bine, luați 5 lei, nu stau acum să mă cert pentru 5 lei!

 

A doua, tot în benzinărie. Cumpăr eu ce cumpăr, totalul era 51,10 lei. Vânzătorul: 52 de lei vă rog! Whaaat??? Țeapa lui a fost că am plătit cu cardul.

 

A treia, vine livrarea de mâncare la ușă, răspunde Oana, totalul era 33 de lei.

-33 de lei vă rog! Oana îi întinde 100. Caută restul, numără și întreabă “cât am zis? 35 de lei?”.  Oricum 35 i-ar fi lasat, dar așa ca idee.

După părerea mea la faze din astea trebuie să ceri restul până la ultimul ban.

 

Older posts

© 2017 Inner World

Theme by Anders NorenUp ↑