Motto-ul blogului meu (ăla scris în stânga sus, sub numele blogului) zice Discovering myself, enjoying the journey. După cum zice vorba aceea, “toamna se numără bobocii”, acum că a trecut vara mă uit și eu un pic în urmă, și cred că despre asta a fost vara asta, despre discovering myself.

La începutul verii am luat o decizice un pic bizară pentru mine. Deși îmi doream foarte mult să plec în Africa, am refuzat să plec într-un program EVS (European Volunteering Service) în Ghana în favoarea unui internship de 3 luni la Procter&Gamble. Care a fost raționamentul din spate? Sincer, niciunul. A fost instinct. De fapt în momentul în care am refuzat să plec în Ghana nici măcar nu eram acceptat la P&G, eram încă în interviuri și habar nu aveam dacă urma să fiu acceptat sau nu – la interviuri nu primisem niciun fel de feedback. Puteam foarte ușor să mă aleg cu buza umflată, să nu plec nici în Africa, să nu fiu acceptat nici la P&G, dar ceva dinăuntrul meu mi-a zis să refuz să plec în Africa. Așa că asta am făcut. Când m-a sunat coordonatorul proiectului să mă întrebe dacă mai sunt interesat de plecarea în Ghana, i-am răspuns destul de sigur pe mine că nu. Sincer în momentul acela m-am speriat un pic, era printre puținele dăți din viața mea în care luam o decizie destul de importantă doar pe baza unui instinct. Dar s-a dovedit a fi o alegere bună. Am fost acceptat la Procter&Gamble, e drept nu pe o poziție de marketing cum le cerusem ci în Customer Business Development, care este un amestec de marketing, vânzări și client service, toate băgate în blender și rezultând un departament destul de eficient care are ca obiectiv creșterea business-ului clientului, evident împreună cu business-ul P&G.

De aici a început discovering myself, dar și enjoying the journey. Eram prima dată într-o multinațională, habar nu aveam cum sunt lucrurile aici, aveam doar o groază de prejudecăți, unele ale mele, altele preluate de la alții. Trist, dar adevărt. Chiar cred că înainte de a îți forma o opinie, trebuie să încerci, să vezi pe pielea ta. Asta înseamnă să te descoperi, să îți formezi propriile păreri, trecute prin filtrul tău personal, modelate de propriile tale experiențe.

Ca experiență, a fost o experiența foarte reușită. Am învățat o groază de lucruri, am lucrat pe proiecte cu impact real în business, am avut un manager cu care am avut o relație extraordinară, s-a ocupat mult de mine, mi-a alocat mai mult timp decât credeam eu că este dispus cineva să aloce unui intern. Cred că am avut și un pic noroc și am nimerit bine. De la început mi-am propus să mă bucur de cele trei luni petrecute în P&G. Enjoy the Ride, cum zic cei de la Morcheeba. În mod normal într-un internship vrei să dovedești că ești bun de angajat, dar eu nu m-am concentrat pe asta. Nu înseamnă că nu mi-am făcut treaba bine,  ba chiar șefa mea a luat un premiu pe proiectul pe care a lucrat cu mine, lucru care chiar m-a bucurat. Ceea ce vreau să zic este că am vrut să mă asigur că dacă voi fi angajat mă voi bucura de munca pe care urmează să o fac. Cu mindset-ul ăsta am pornit la drum și am încercat să mă regăsesc în munca pe care o fac. Dacă am avut o idee, am spus-o. Dacă mi s-a părut că ceva din proiect e bullshit, am zis-o. Când am obosit, m-am oprit și m-am odihnit. Am vrut concediu, l-am cerut (și am plecat în Grecia :D). Ca job, au fost părți bune și părți mai puțin bune, dar nu vreau să le enumăr acum. Important este că am învățat foarte multe, atât la nivel de informații cât și despre ce îmi place să fac și ce nu. Am învățat cum se pune problema într-un business de succes, am văzut ce înseamnă să cauți să fii eficient.

Cred totuși că cel mai important lucru pe care l-am făcut în acest internship a fost să îmi iau gândul de la faptul că trebuie să fac o impresie bună pentru a fi angajat și să mă concentrez pe mine, pe ce îmi place și ce nu, pe cum pot face să dau sens muncii mele și să îmi las amprenta mea personală asupra rezultatului.