Dorul de casa

Tags :
Category :Blogging

Stiu ca acum ceva timp ascultam o melodie de-a lui Tudor Gheorghe in care canta despre dorul de casa si ma gandeam cat de mult exagereaza. Intelegeam ca ti se poate face dor de casa dar nu intelegeam de unde atata tragism, pana la urma tuturor ne e dor de ceva la un moment dat.

Acum cred ca incep sa inteleg. Nu sunt plecat de nici macar o luna dar ma simt atat de rupt de tot ceea ce pana acum era firesc incat am inceput sa numar zilele ramase pana cand ma voi intoarce la toate lucrurile pe care le iubesc. Cel mai frecvent vorbesc cu colegii de apartamenr despre ce voi face odata ce ajung inapoi in Romania, de parca am fi soldati pe front ce abia asteapta eliberarea. Mi-e dor de familie, de prieteni (pentru Andrei: bai tataitza, mi-e asa un dor sa mergem la beroase impreuna si sa stam la masa cu singura grija ca trebuie sa mai comandam inca o bere… Nici nu-ti poti inchipui!) , de camera mea, de masina mea (de condus noaptea pe serpentine… mai stii Andrei cand am mers noaptea la Garofita, de am prins apusul pe serpentine la Dambovicioara!? Si la intoarcere am luat la autostop ciobanul ala beat de mi-a imputit masina a branza, asta da poveste!), de mers pe munte, de atmosfera de concurs (mirosul de bengay si senzatia de la finish…), de ploaie. Ooo da! Ploaie! Furtuna cu fulgere si tunete, sa aud tunetul atat de tare incat sa simt cum mi se strange stomacul!

Imi place foarte mult aici in Amman si imi plac si arabii foarte mult insa in acest moment nu stiu daca imi doresc mai mult sa mai stau aici sau sa ajung acasa. Este prima data cand plec o luna de acasa. Sunt curios cum m-as fi simtit daca stagiul de voluntariat ar fi fost mai lung. Cu siguranta o sa mai plec de acasa si pe perioade mai lungi insa acum imi vine sa urlu de dor. Probabil de aceea urla lupii singuratici, poate ca le este dor de haita lor.

Uploaded from my droid