Romniceanu Stairs Run

Category :Blogging

În primul rând nu aș fi crezut că în părculețul ăsta se poate face un antrenament de alergare atât de fain. Chiar l-am luat la mișto pe Andrei când ne-am întâlnit, “și zici că o să transpirăm pe aleea aia, huh?”. Nu numai că am transpirat dar a cam scos plămânii din mine antrenamentul ăsta.

Partea amuzantă e că noi nu știam că ieri este antrenament de grup, noi vroiam să alergăm împreună (adică eu și Andrei) și cum vine Ciucaș Trail Running am zis că ar fi bine să băgăm și ceva pante, iar Andrei a venit cu ideea să facem traseul de la Romniceanu Stairs Run. Când mai aveam vreo 50 de metri până în parc, vedem că trece în viteză un alergător. “Ia uite, se mai antrenează cineva aici!”. După 5 secunde ma trece unul. După încă 5 ditamai plutonul. Pfff, e clar, azi e concursul și noi nu am știut. Ce să facem acum, ne era cam nașpa să ne băgăm și noi în pluton ca musca în lapte, dar nici să stăm pe loc nu mergea, prea aveam chef de niște urcări. Asta e, alergăm și noi în afara concursului. Ne ducem la linia de start, ne mai încălzim puțin și până să ne facem noi curaj să pornim auzim o voce “Salut Andrei, hai aleargă!”. Era Alex Știrb, asta e chiar tare, nimerim din greșeală la concurs și ne mai întâlnim și cu prieteni! Plecăm tare după Alex, cred că am luat startul cu o tură (din patru) mai târziu decât restul. Dar ce mai contează, alergăm din greu, atmosfera e faină, Tudor Buțu ne încurajează: “păcat că nu aveți număr că ați fi prins un loc bun!”. Chiar că păcat, data viitoare. Am terminat cei 6 km în 32:30, am înțeles de la Andrei că e destul de bine.

Ce am descoperit ieri e că Andrei e nebun. Băi nebun de-a binelea! Dar nebun din ăla frumos, se înțelege. S-a antrenat la greu în ultimul timp și scoate untul din mine, abia mă țin după el, ba chiar uneori o lasă el mai moale ca să putem alerga împreună. Acum o săptămăna a alergat singur pe munte 29km. Fain, fain de tot, îmi place ce faci băi moșule, ține-o tot așa! Abia aștept să văd cum alergi la Ciucaș Trail Running, unul din cele mai alergabile maratoane montane. Eu de data asta fac doar semi, nu sunt în cea mai bună formă și nu vreau să forțez și să pățesc vreo accidentare până în MPC, un maraton de suflet, pe care aș putea spune că îl iubesc (plus că pică cu o zi înainte de ziua mea!).