O licență de psiholog trebuie sărbătorită cum se cuvine, așa că după două-trei weekend-uri blocate cu învățatul (au meritat, am luat 9,77 în examen și 10 la prezentarea lucrării) a venit din nou timpul de o tură așa cum trebuie: Creasta Balaurului, un 1A ușor plus o alergare pe Valea Cerbului.

Pe Creasta Balaurului acum am fost pentru prima dată. Este un traseu destul de accesibil, dacă ești obișnuit cu muntele. Este o creastă semi-alpină, cotată 1A, deci ceva mai greu decât un traseu turistic, undeva la limita de jos a traseelor alpine. Nu este un traseu pentru începătorii într-ale muntelui. Porțiunea de urcare din Valea Morarului în creastă este destul de solicitantă, apoi urmează mersul pe creastă care este superb. Zone mai expuse sunt puține, 2-3, asta dacă nu cumva am greșit eu traseul. Am avut și Garminul cu track-ul la mine dar nu m-am gândit să încarc și bateriile, așa că tot după miros am mers.

Partea cocălărească a fost că am vrut să îmbinăm Creasta Balaurului cu o tură de alergare, așa că în cel mai șoșonăresc stil cu putință am urcat creasta în adidașii de trail. Cât bombăneam eu acum câțiva ani la ăia care fac muntele în adidași și iată ca acum am ajuns pe urmele lor :D

Alte detalii picante, Claudia a picat în râu la 2 minute după ce am plecat de la mașină, piureul de la Vf. Omu e din fulgi și nu e bun, sindromul paletar încă e prezent și mă doare la alergat. I-am dat cu o Timișoreana acasă să uit de necaz. În rest, Oana revine în forța la alergat și a stabilit cu Claudia să se antreneze împreună pentru 7500, așa că aveți grijă.

Poze: