Mai țineți minte de Povești despre munte? Unii da, pentru alții e prima oară când auziți de el. Este un blog de munte pe care l-am pornit cu Andrei acum ceva timp, acum câțiva ani buni. Planurile erau mari, vroiam să ne facem blog de munte și prin el să începem să organizăm ture montane. Am făcut câteva la început, apoi lucrurile au luat o altă întorsătură. Și eu și Andrei am intrat în clubul EcoXtrem unde eu am devenit instructor și organizam cu ei ieșiri pe munte. După EcoXtrem am început să organizez drumeții pe munte cu Evadează cu Noi . După puțin timp am început să vreau să organizez și alt gen de ture outdoor, unde eu nu sunt în mod neapărat și trainer, cum ar fi ture de călărie, mountain bike. Am făcut câteva, apoi în iarnă am câștigat cu proiectul “Descoperă România prin sporturi de aventură” o finanțare pentru organizarea a cinci ture de sporturi outdoor, și iată-ma unde sunt acum. Blogul Povești despre munte a rămas, chiar dacă reunțasem la ideea de a organiza ieșiri prin intermediul lui. Și eu și Andrei am mai scris pe el până la un moment dat. Eu am renunțat la a pune ture pe blog, dintr-un motiv foarte simplu: nu știam ce să mai scriu interesant. Nu puteam să scriu despre fiecare ieșire pe care o făceam, pentru că nu aveam ce. La fel cu concursurile – descrii unul, două, dar nu poți să o ții într-un șir de rapoarte de cursă, mai ales că eu nu sunt fan al rapoartelor de cursă și a rapoartelor de tură – nu citesc așa ceva cu excepția cazurilor în care am nevoie de informații, caz în care citesc unul nu 342352 câte sunt scrise pentru aceeași bucățică de munte.

Cred că pentru a menține viu un blog de munte trebuie să îndeplinești câteva din următoarele:

  • ești un povestitor excelent și știi să faci dintr-o tură obișnuită subiect de revistă. Eu sunt un povestitor mediocru și nu tot timpul întâlnesc situații pe munte care să fie subiect de blog. Nu tot timpul se întâlnește omul cu ursul în pădure în timp ce schiază și este cât pe ce să intre în el.
  • ești un fotograf foarte bun și vii cu fotografii super reușite, îți iei timpul să le editezi etc. – iarăși nu este cazul meu, în ultimele ture chiar am renunțat să mai fac poze pentru că am observat că nu mă uit niciodată la ele
  • vezi locuri wow, cum este în cazul blogurilor alpiniștilor, vii cu niște poze de te ia cu fiori pe șira spinării chiar și dacă nu ești cine știe ce fotograf
  • aduci informație utilă și relativ rară
  • îți este pur și simplu drag să scrii – aici cred că mă încadrez

Povești despre munte nu o să îl închid, îl las și vedem ce se întâmplă cu el. Nu cere de mâncare, cel puțin nu așa mult, hostingul nu costă o avere. Între timp oricum a apărut și blogul acesta, un blog personal, unde voi scrie când se întâmplă să îndeplinesc condițiile de mai sus.

Dacă aveți timp vă recomand să frunzăriți Povești despre munte, unele articole sunt chiar reușite. Vă recomand articolele despre creasta Făgărașului, partea 1 și partea 2, scrise de Andrei. Sunt ceva probleme la afișarea pozelor (am schimbat tema între timp și au apărut mici probleme, pozele sunt mai mari decât erau inițial), dar eu zic că articolele merită.