Inner World

Discovering myself. Enjoying the journey.

Cum am fentat sunk cost-ul

Unul din blogurile pe care le citesc regulat este Scoala de Psihologie, unde scrie Adrian Nuta, fost profesor la Facultatea de Psihologie (din pacate eu nu l-am prins…tare as fi vrut sa-l aud la curs). Citeam acolo de sunk cost, concept pe care sunt mândru că îl știam mai demult.

Mi-a zburat gândul la momentul când am întâlnit această eroare cognitivă în viața mea. După cum știți deja, înainte să vin la Facultatea de Psihologie am studiat doi ani la Facultatea de Automatică și Științele Calculatoarelor (și când spun studiat… e studiat, dom’le! Cine a trecut pe la Automatică știe despre ce vorbesc). Nu voi povesti în acest post prea mult din ce s-a întâmplat, ideea este că după lungi introspecții legate de ce sens vreau să dau vieții mele am realizat că programarea și calculatoarele erau cam ultimul lucru de care îmi păsa în viața asta. Am hotărât că este momentul să o apuc pe alt drum, de data asta un drum ales de mine în cunoștiință de cauză, și nu sub presiunea familiei sau a percepției societății. Cred că în momentele acelea imaginea care îmi domina mintea era cum o să dorm eu într-un șanț, mort de foame, dar cu diplomă de psiholog. Dar măcar voi putea spune că mi-am încercat șansa în viața asta.

Hai să ne întoarcem la sunk cost. Îmi cer scuze, tot timpul când îmi aduc aminte cum am renunțat la Automatică pentru Psihologie devin emotiv si mă pierd în filosofii. Pe atunci nimeni nu înțelegea de ce nu termin facultatea de Automatică și fac apoi psihologia. Nu știam atunci că pentru ce se petrecea în mintea celor din jurul meu era de vină acest sunk cost effect, însă mă exasperau. Nu înțelegeam cum ar putea să dea un așa sfat când era clar că direcția în care mă îndreptam era greșită iar costul emoțional, de timp și chiar de bani era mult prea mare. Ce ar fi însemnat să mai studiez doi ani o facultate cu care nu aveam ce să fac (căci decizia era luată, nu voi profesa ca inginer de calculatoare!) și apoi să mă apuc de psihologie!? Ar fi însemnat prostie curată. Cel mai tare m-a frapat atunci ce mi-a spus un fost coleg de la Automatică: “eu acum nu mai renunț, am pierdut deja doi ani”. Deci era clar că nu îi plăcea ce făcea, era clar că socotea timpul petrecut la Automatică o pierdere însă decât să piardă doi ani mai bine… pierde 4! Suntem noi ființe raționale!? Acum când zic lucrul acesta îmi vine în minte o altă teorie, când vine vorba de pierderi oamenii sunt risk seekeri. Adică preferă să câștige 3000 de lei sigur decât 5000 cu o probabilitate de 80% însă preferă să piardă 5000 cu o probabilitate de 80% decât 3000 sigur. Poate că băiatul respectiv se gândea că s-ar putea să își schimbe atitudinea față de facultate până la finalul studiilor și merită încercarea, astfel încât nu ar fi mai pierdut 2 ani ci ar fi câștigat 4. De fapt nu cred că se gândea la asta, vroiam doar să mă laud că știu și de teoria de mai sus. Cu siguranță sunk cost effect i-a afectat mintea și îi venea greu să renunțe la o activitate în care a investit, chiar dacă acea activitate s-a dovedit neprofitabilă.

Ideea este că a merge înainte atunci când știi că intri în rahat nu înseamnă perseverența aia pe care o apreciază toți. Înseamnă să fi idiot. Când și rațiunea și simțirea îți spun că pierzi, mai bine renunți din timp, indiferent cât ai investit deja. Nu este nimic eroic în a pierde și mai mult, până la capăt. Da, știu, și mie îmi place ideea să duci lucrurile la capăt, să lupți până la final însă haideți să ne folosim și rațiunea.

 

1 Comment

  1. ce sa zic, amandoi aveti dreptate in ceea ce priveste scopurile urmarite si emotiile investite. Poate aduce o satisfactie enorma si ducerea pana la un capat a unui drum ales.
    Pana la urma niu pti fi 100 la suta sigur ca vei dezvolta in cointinuare acel traseu, de multe ori o cotesti chiar daca ai mers serios pe un drum multa vreme, ptr ca domeniul de interes se mai schimba sau ptr ca simti ca te-ai plafonat in meseria aleasa. Sunt sigura ca studiul in Automatica ti-a pus bazele unei gandiri analitice si sistematice care te ajuta sa respingi toate aiurelile speculative, de prea multe ori intalnite in domeniul Psihologiei si mai ales al Psihoterapiei, Ca dovada sta si acest articol, care e construit logic, oricat de multa ‘filozofie’ ai pus in el, si cu precizie matematica.Dupa parerea mea cei 2, sau 4 ani, la Automatica sunt un castig, si nu o pierdere de timp, tot ce iti dezvolta gandirea e bine venit si nu mai adaug si relatiile cu ceilalti pe care le-ai dezvoltat, Din cate stiu la Psiho se foloseste calc, se face multa statistica matematica etc, probabil incomparabil mai usor decat la Automatica, asa ca o sa fie ‘piece of cake’ ptr tine, antrenat deja in lucruri mai grele la calc.Un singur lucru am de obiectat, mi se pare ca rationalizezi cam mult alegerea facuta,

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

© 2017 Inner World

Theme by Anders NorenUp ↑

Read previous post:
O sa incep sa merg la concerte

Acum câteva zile am fost la concert Cranberries, veniți pentru a doua oară în România. Eu la concert!? - ar...

Close