Este 12 noaptea, esti relaxat in patul tau, cel mai probabil dormi. Te trezesc zgomote puternice, tipete, impuscaturi. Te duci repede la fereastra si observi casa de vis-a-vis inconjurata de soldati. Ei nu vin niciodata ziua, ziua nu iti este frica, noaptea li se face oamenilor frica. Iar ei vor ca tu sa simti frica. Devii curios si te pui la geam, in intuneric, sa nu fii vazut. Vezi cum vecinul tau este ridicat violent de soldati si urcat intr-o duba. Incepi sa te temi un pic pentru tine pentru ca stii ca acum nu mult timp ai vorbit lucruri ce nu trebuiau spuse, nu mare lucru, insa indeajuns pentru a te lua politia la intrebari. Rasufli usurat cand vezi ca soldatii pleaca, stresul scade si te relaxezi. Nu te relaxezi prea mult timp pentru ca intr-o ora se intampla acelasi lucru, de data asta in casa ta. Casa iti este inconjurata de soldati, soldatii urla pe scari si sparg usa. Intra in apartament si incep sa urle numele tau. Esti nedumerit, nu stii ce se intampla, incerci sa ceri explicatii dar nu ti se dau. Ti se pun catusele, esti legat la ochi si scos in fata blocului unde “stai un pic de vorba” cu un soldat. In tot acest timp si familia ta sta de vorba cu niste soldati iar cei ce au venit dupa tine au grija ca tu sa afli lucrul acesta. Incepi sa iti faci griji pentru familia ta si sa te simti vinovat. In fata blocului ti se aduc acuze pe care nu iti vine sa le crezi si esti intrebat despre oamenii cu care lucrezi. Esti intrebat despre spioni si tradatori. Familia ta te poate vedea cum stai in fata blocului legat la ochi. Esti pus sa zici tot ce stii.

Dupa o ora de stat in fata blocului esti urcat intr-o masina. Nu stii unde mergi, esti legat la ochi si masina te plimba vreo 4 ore. De fapt te-ai plimbat in cerc prin imprejurimi dar tu nu stii lucrul acesta. In masina ti se spune ca ai fost parat, ca ei stiu totul despre tine. Esti lovit usor cu palma peste picioare si peste maini. Nu vor sa te loveasca tare ca pe un barbat adevarat, vor sa iti arate cat esti de slab. Nu meriti un pumn, nu au de ce sa isi risipeasca energia, tu esti luat la palme ca un copil mic. Prin mintea ta trec tot felul de idei, incepi sa te intrebi cine te-a parat, ce a zis despre tine. Nivelul de stres creste la maxim, esti speriat si incepi sa te simti foarte obosit. Masina se opreste si tu esti bagat in interiorul unei camere. Ai ajuns in biroul securitatii, un birou frumos amenajat, cu apa, calculator, un birou. Aici esti pus pe un scaun la o masa si ti se dezleaga ochii. Rasufli usurat cand vezi un birou decent iar la birou doi oameni imbracati in civil, ca tine. In sfarsit te mai relaxezi, simti ca acestor doi oameni le vei putea explica situatia ta. Un om este asezat de partea cealalta a mesei, in fata ta, iar altul sta in dreapta ta. Amandoi au studii in psihologie. Intre tine si cel din dreapta nu exsita niciun obstacol, vor ca tu sa il simti ca pe prietenul tau si sa ai incredere in el. Te relaxezi si mai mult. Cel aflat de partea cealalta a mesei este mai inaccesibil, cel putin asta sugereaza masa dintre voi. Cand intri incep sa ti se puna intrebari despre tine, cine esti, ce studii ai, pe cine cunosti, de ce ai fost adus aici. Pe masura ce interviul avanseaza tipul din dreapta ta devine din ce in ce mai violent. Iti spune ca ei stiu tot despre tine, ca esti tradator, ca te vor omori sau ca te vor baga in inchisoare tot restul vietii. Relaxarea dispare si prin mintea ta trec tot felul de idei. Cand nu vrei sa dai informatii esti batut bine de tipul din dreapta ta. Si cand dai informatii dar nu recunosti acuzele aduse de ei esti batut bine. Omul din fata ta nu a spus nimic de cand ai intrat pana acum. Speriat, obosit si nedumerit, incepi sa inventezi povesti. Nici tu nu mai stii ce este adevarat si ce nu. La un moment dat, dupa ce tipul din dreapta te-a batut suficient intervine domnul din fata. Il opreste pe tipul care te batea si il da afara. Iti spune ca el stie ca acuzele pe care ti le-a adus nu sunt adevarate si ca tu esti un om bun. Iarasi rasufli usurat si speranta iti revine. Corpul tau deja este extenuat de toate aceste treceri emotionale dintr-o extrema in alta. Interviul se reia, ti se pun din nou intrebari despre tine. Totul este bine, se pare ca acum esti inteles si poti vorbi omeneste cu interogatorul. Dar nu pentru mult timp caci acesta la randul lui parca isi pierde mintile si incepe sa iti aduca acelasi acuze ca mai inainte. Iti este amenintata familia, esti amenintat cu moartea. Nu mai stii in cine poti avea incredere.

Cand iesi din inchisoare nu mai ai incredere in nimeni, nici in familia ta. Tortura fizica nu este suficienta caci te poti adapta la durere. Ei folosesc tortura psihologica, vor sa iti distruga personalitatea. Si reusesc.

Suna a scenariu comunist, nu? Parca asa am auzit ca proceda si securitatea comunista. Sau vi se pare mai degraba ca suna a 1984 a lui George Orwell? Este o poveste reala si aceste lucruri se intampla si astazi, intr-o anumita tara. Ce am auzit mi-a povestit in seara aceasta un psiholog ce a lucrat cu victime ale torturii din inchisori. De sase luni a emigrat in Iordania unde este profesor de psihologie.