Inner World

Discovering myself. Enjoying the journey.

Tag: Facultatea de psihologie

(Se) merita sa dai la facultatea de psihologie?

 

Scriu articolul acesta din doua motive:

1) pentru ca am observat ca multa lume ajunge pe blog cautand informatii despre facultatea de psihologie

2) ca sa am un motiv sa explic inca o data ca se merita este gresit (corect merita, da?).

Bun, sa continuam cu punctul 1. Dupa cum stiti, sau aflati acum, eu am terminat Facultatea de Psihologie (sectia Psihologie) din cadrul Universitatii Bucuresti. Am terminat-o pe bune, frecventand in limita posibilitatilor cursurile (uneori chiar ma plictiseam groaznic si devenea imposibil sa mai stau la curs), in sesiuni am invatat, nu mi-am luat examenele copiind, mi-am facut licenta pe bune etc. Ca note, in timpul anilor de studiu am fost un student mediu insa examenul de licenta l-am luat cu o nota uriasa, printre primii. Ce incerc sa va spun este ca nu am fost o lichea ordinara care a facut o facultate doar ca sa fie facuta, ca sa am o diploma. M-am implicat in facultate atat cat mi-a fost util si din acest motiv cred ca pot sa iti dau niste pareri cat mai aproape de realitate.

Deci, merita sa faci facultatea de psihologie? Continue reading

Noi muncim nu gandim

Se dă următorul pasaj dintr-un suport de curs: Avansuri considerabile în analiza deciziilor sunt prevăzute pentru viitorul apropiat, de exemplu, prin o mai mare folosință a sistemelor expert care să descrie luarea deciziei și prin sistemele computerizate de decizie inteligentă care asigură ajutor normativ pentru îmbunătățirea luării deciziei pe o scală mai largă (Howard, 1988).

De ce dracu ai pune într-un curs pe care îl ții în anul 2014 faptul că cineva în anul 1988 a prevăzut faptul că, pe scurt, luarea deciziilor în organizații va fi ajutată de computere? Doar așa, ca să mai umpli trei rânduri și să îți duci cartea la tipar? Doar pentru că ești obligat să scoți o carte ca să îți iei nu știu ce titlu academic? Nu am înțeles niciodată rostul acestor cărți scrise de universitari. O îngrămădeală de teorii copiate de prin alte cărți, eventual așezate în altă ordine (să fie acesta un rest de decență?). Cuvinte mari și fraze lungi pentru a spune idei banale. Oare când vor înțelege și universitarii că limbajul alambicat nu este o virtute? Din contră, simplitatea este o virtute, să poți exprima o idee valoroasă pe înțelesul unui copil este o virtute.

Acum am ajuns să apreciez gestul unui profesor de la Automatică, Florin Pop pe nume, care la cursul de Protocale de comunicații ne-a pus să învățăm direct din cartea lui Tanenbaum, o autoritate în domeniu. De aplaudat.

SOC! Materie de facultate interesanta

Sesiunea asta am zis ca o iau ușor, nu are sens să mă stresez. Merg pe schema pe care am auzit-o destul de des pe la alții, învăț cu o zi înainte de examen (+ noaptea dinainte cât te țin bateriile). Am observat din celelalte sesiuni că oricum uit tot după examen, deci decât să pierd 2-3 zile pentru un lucru pe care oricum îl uit mai bine pierd o singură zi. Apoi eu oricum nu am ambiții să iau notă maximă, la buget nu pot să intru (nu am dreptul, am făcut 3 ani la Automatică la buget) iar să am note mari doar ca să îmi satisfac orgoliul de student silitor… nu e cazul.

La primul examen mi-a mers. E drept, a fost și foarte ușor, examen gen facultățile particulare, îți dă profesorul 100 de subiecte grilă pe care le știi dinainte (da… no comment). Eu oricum am memorie bună iar în cazul de față nici subiectele nu erau cine știe ce filosofie. La al doilea examen m-am cam înecat, materie destul de multă pentru a o înghiți într-o zi (hai o zi jumătate, cam atât mi-am alocat). Dar nu vreau să mă plâng de asta, nu văd de ce aș avea dreptul să mă plâng că nu am reușit să învăț o materie de un semestru într-o zi. Adică într-o facultate respectabilă cred eu că așa ar trebui să se întâmple lucrurile. Ce vreau să vă zic este că învățând pentru examen mi s-a făcut ciudă că nu m-am apucat din timp pentru că subiectele erau foarte mișto. Materia este psihologia personalității și înveți despre diferite modele de abordare a personalității (fenomenologic, comportamental, modelul trăsăturilor). Mi-a plăcut foarte mult.

Poate vă întrebați cum de m-am prins abia în sesiune că îmi place materia. Poate vă gândiți că ce lepră de student sunt, nu am fost la niciun curs. Ei bine, nu e adevărat, am fost la mai multe cursuri, însă mi s-a părut atât de plictisitor ce vorbea profesorul încât niciodată nu mi-am putut ține atenția concentrată mai mult de 5 minute (oi avea ADHD te pomenești). E drept, am fost la curs forțat de împrejurări, profesorul face prezența și ține cont de această prezentă ca să intri în examen. Probabil este un mod de a se asigura că nu vorbește singur. I-aș sugera ca pentru a obține o sală plină la curs să încerce să țină un curs valoros, nu obligatoriu.

Ca o concluzie, în caz că am vreun cititor viitor student la psihologie, țineți minte să învățați la psihologia personalității. Știu că nu o să vă vină să faceți acest lucru după ce vedeți profesorul și interacționați cu el (eventual îi auziți și glumele). Dar credeți-mă, este o materie ce abordează subiecte superbe (asta în cazul în care vă și place măcar un pic psihologia). Bănuiala mea este că dacă materia asta ar avea un profesor mai ok ar deveni cea mai faină materie din facultate.

Securitatea

Este 12 noaptea, esti relaxat in patul tau, cel mai probabil dormi. Te trezesc zgomote puternice, tipete, impuscaturi. Te duci repede la fereastra si observi casa de vis-a-vis inconjurata de soldati. Ei nu vin niciodata ziua, ziua nu iti este frica, noaptea li se face oamenilor frica. Iar ei vor ca tu sa simti frica. Devii curios si te pui la geam, in intuneric, sa nu fii vazut. Vezi cum vecinul tau este ridicat violent de soldati si urcat intr-o duba. Incepi sa te temi un pic pentru tine pentru ca stii ca acum nu mult timp ai vorbit lucruri ce nu trebuiau spuse, nu mare lucru, insa indeajuns pentru a te lua politia la intrebari. Rasufli usurat cand vezi ca soldatii pleaca, stresul scade si te relaxezi. Nu te relaxezi prea mult timp pentru ca intr-o ora se intampla acelasi lucru, de data asta in casa ta. Casa iti este inconjurata de soldati, soldatii urla pe scari si sparg usa. Intra in apartament si incep sa urle numele tau. Esti nedumerit, nu stii ce se intampla, incerci sa ceri explicatii dar nu ti se dau. Ti se pun catusele, esti legat la ochi si scos in fata blocului unde “stai un pic de vorba” cu un soldat. In tot acest timp si familia ta sta de vorba cu niste soldati iar cei ce au venit dupa tine au grija ca tu sa afli lucrul acesta. Incepi sa iti faci griji pentru familia ta si sa te simti vinovat. In fata blocului ti se aduc acuze pe care nu iti vine sa le crezi si esti intrebat despre oamenii cu care lucrezi. Esti intrebat despre spioni si tradatori. Familia ta te poate vedea cum stai in fata blocului legat la ochi. Esti pus sa zici tot ce stii.

Continue reading

Practica în Facultatea de Psihologie

Pentru că în ultimul articol mă plângeam de calitatea slabă a Facultății de Psihologie, acum vreau să vin și cu un lucru bun. Este vorba de stagiul de practică. E drept, am fost norocos, am nimerit unde trebuie, după cum o să vă povestesc mai jos.

Cum se desfășoară stagiul de practică în anul 1? Fiecare grupă este repartizată într-un anume loc. Am colegi care au primit repartizare la o școală de șoferi, la cabinetul unui psiholog, la MAI sau chiar în spital. Eu am primit repartizare la Penitenciarul Rahova și vă spun sincer că este cel mai fain loc dintre toate posibilitățile. În primul rând, din ce am înțeles de la colegii de la alte grupe, la penitenciar este singurul loc unde chiar se ocupă cineva de tine într-un mod serios.

Stagiul de practică are 28 de ore pe care noi le-am împărțit în “vizite” de câte 6 și 4 ore. 28 de ore sunt cam puține pentru a îți face o idee despre cum se desfășoară lucrurile în penitenciar însă sunt bine venite pentru a “simți” dacă te atrage domeniul sau nu. Dacă vrei să înveți mai multe despre psihologia aplicată în penitenciar poți face volunariat – dacă aveți întrebări despre voluntariatul în penitenciar întrebați și am să mă străduiesc să vă ajut în măsura în care pot :) Continue reading

Facultatea de psihologie este superba…

… dar lipsește cu desăvârșire!

Ne mai mirăm de ce lumea are o părere proastă despre psihologi. Poate că ar fi bine să nu mai considerăm toți oamenii înguști la minte pentru că nu văd beneficiile consilierii și psihoterapiei și să ne uităm o clipă în ograda noastră, a psihologilor sau a psihologilor în formare. Și mă refer să ne uităm la locul de unde începe totul: în facultatea de psihologie.

Speram ca facultatea de psihologie să nu fie doar o fabrică de diplome – din păcate de multe ori așa se întâmplă. Profesori care nu vin la facultate și te lasă cu ochii în soare, alții își trimit doctoranzii să le țină locul (nu că ar fi un lucru prea rău dacă acești doctoranzi s-ar și pregăti înainte să vină la curs! Mi s-a întâmplat să asist la un curs unde respectivul doctorand efectiv CITEA din suportul de curs!), alții vorbesc ore în șir despre modul corect în care trebuie să scrii bibliografia la sfârșitul unei lucrări. Nu mai vorbim despre extraordinarele laboratoare în care învățam să băgăm date în calculator.

Pentru prima dată în viața mea am văzut studenți dornici să învețe dar din păcate nu au de la cine – profesorii sunt mult prea ocupați cu alte treburi. A cam venit momentul să realizeze că sunt plătiți să predea și sunt plătiți de către noi, studenții. Știu, nu vor realiza acest lucru de unii singuri, trebuie să îi trezim noi din amorțeală.

Cred că a face psihologie în România este un act aproape eroic. Facultatea de psihologie care te pregătește pentru nimic, greutatea în a îți găsi un loc de muncă după absolvire, colegiul psihologilor despre care înțeleg că este mai mult de formă – toate acestea îndepărtează oamenii cu adevărat valoroși de profesia de psiholog sau îi fac să emigreze. Singura soluție este să știi foarte bine ce vrei și să nu aștepți foarte multe de la facultate.

Ce ne rămâne de făcut este să luăm atitudine. Personal voi acționa așa:

  • îi trag la răspundere pe profesori pentru calitatea slabă a facultății și nu îi mai las să moțăie
  • profit la maxim de anii de facultate. În facultate pot cunoaște persoane pasionate de psihologie cu care pot construi ceva în domeniu. Licența de psihologie îmi este necesară și dacă tot îmi consum timpul la facultate măcar să îl consum cu sens
  • mă implic într-un ONG unde voi putea face lucruri practice (în acest moment aș vrea să lucrez cu LEAP dar dacă cineva mi-ar cere recomandări de ONG-uri studențești aș zice ASPSE pentru psihologi și AIESEC)
  • învăț singur psihologie, deja am început să frecventez sala de lectură și sunt încântat de titlurile ce le-am găsit acolo
  • scriu pe blog despre subiectele peste care dau în lecturile mele și mi se par interesante

Am convingerea că și ceilalți studenți la psihologie vor lăsa scuzele deoparte și vor începe să se implice în dezvoltarea carierei lor de psihologi.

Later update: un articol mai cuprinzator despre Facultatea de Psihologie am scris dupa absolvire, il gasiti aici.

© 2017 Inner World

Theme by Anders NorenUp ↑