Inner World

Discovering myself. Enjoying the journey.

Tag: sport

Ce ziceți, ieșim la o plimbare cu bicla?

O campanie canadiană pentru încurajarea mersului pe bicicletă.

 

Sambata viitoare mergem la cocotz. Te bagi?

 

Un pic decalată față de program, a venit timpul ieșirii la cățărat din Descoperă România prin Sporturi de Aventură. Am aranjat deja cu Silviu Corciovei (mare pasionat de escaladă și campion pe la competițiile de profil) să ne fie instructor în această mică escapadă, vom merge la Poiana Țapului și ne vom cățăra până or să ne cadă brațele :P

Echipamentul și instructajul sunt din partea casei, voi trebuie să plătiți doar transportul. Vom merge cu un minivan închiriat, o să coste 65RON/persoană și ne întoarcem sâmbătă seara. Ce zici, te bagi? Număr locuri: 8.

Primul venit, primul servit :) Pentru înscrieri ne auzim pe Facebook sau la neagutibi at gmail dot com. Locurile se ocupă în ordinea confirmărilor (plata taxei de transport).

Ce ziceți, sunteți gata de o super zi în natură presărată cu mișcare, un pic de adrenalină și multă voie bună?

la catarat

Sursa foto: Flickr

Descopera Romania prin sporturi de aventura

Pentru cine nu a aflat încă, pariticip la competiția “Rexona – Idei puse în mișcare” cu proiectul “Descoperă România prin sporturi de aventură”. De mult timp mă gândeam să pun într-un proiect cu cap și coadă turele pe care le organizez la Evadează cu Noi, acum a venit și ocazia potrivită pentru că Rexona oferă 2000€ pentru realizarea unui proiect dintre cele înscrise în competiție. Evident că banii nu o să îi iau eu și o să îi bag în buzunar pentru că sunt șmecher și am avut ideea genială a proiectului, din banii aceștia voi acoperi în mare parte (80%) costul activităților incluse în proiect: trekking, parapantă, rafting, mountain bike, escaladă.

Proiectul presupune organizarea a cinci ieșiri gândite în jurul unui sport de aventură relevant pentru zona geografică a României în care mergem, astfel:

  • Facem trekking iarna în Piatra Craiului, “Crăiasă Carpaților”, unul din cei mai frumoși munți de la noi din țară
  • Facem mountain bike în Parcul Natural Comana, locul 2 ca biodiversitate la nivelul României, după Delta Dunării
  • Facem rafting în Defileul Jiului, considerat de unele persoane cea mai spectaculoasă zonă de rafting din țară
  • Facem escaladă în Dobrogea, zonă foarte apreciată de cățărători. Aici are loc și competiția de escaladă “Măslina de aur” :)
  • Ne dăm cu parapanta la Rânca, “acasă” la Toma Coconea

Ideea acestui proiect este de a descoperi locurile superbe din România într-o manieră eco-friendly, practicând sporturi ce or să ne întindă limitele fizice și psihice. Vreau să vă arăt că avem o groază de moduri de petrecere a timpului liber, altele decât să ne uităm la televizor sau să bem veșnica bere într-un pub. Vreau să vă arăt că aventura vă așteaptă dincolo de ușă și  o puteți descoperiți uneori chiar lângă București. Iar la toate aceste lucruri o să adaug sentimentul de prietenie și deschidere pe care îl cunoașteți prea bine cei care ați venit la turele organizate de mine :D

M-am bucurat enorm să văd cât de bine a fost primit proiectul de către cei care mă cunosc. Multe share-uri, multe voturi și încă nici nu am început să îmi contactez pe rând prietenii, cum trebuie făcut în astfel de cazuri când proiectele se aleg în funcție de voturi. M-am bucurat enorm să văd feedback-ul și încântarea celor care au mai venit în ieșirile organizate de mine. Este un semn că ceea ce fac are un impact pozitiv și oamenii au nevoie de astfel de activități – lucru ce mă umple de bucurie și mă face să merg mai departe cu organizarea activităților outdoor. Fie că voi câștiga, fie că nu, feedbackul primit la această inițiativă a contat foarte mult.

Dacă vreți să mă susțineți în acest proiect, vă rog votați-mă aici: http://rexona.ro/idei-puse-in-miscare/da928 . Votul durează două secunde, făcându-se cu contul de Facebook. Dacă vreți să mă susțineți și mai mult, convingeți 4-5 prieteni să mă voteze :)

Eu vă mulțumesc tuturor pentru voturi și feedback și ne vedem pe munte, la Comana sau în Dobrogea – fie că o să câștig proiectul fie că nu!

De ce imi doresc sa particip la semimaraton Gerar

La Semimaraton Gerar am vrut să particip încă de la prima ediție însă niciodată nu am apucat. Acum doi ani nu aveam cu cine să îmi fac echipă, vorbisem cu Andrei să alergăm împreună și ne mai trebuia un coechipier pe care nu l-am găsit. Degeaba ne-am întrebat prietenii, pe atunci nu prea aveam prieteni alergători și am senzația că nici alergarea nu era atât de populară ca acum. Am sentimentul că în doi ani alergarea a câștigat foarte mulți adepți și s-a dezvoltat ca sport de masă. Anul trecut am găsit echipă însă am tot amânat înscrierea până în momentul în care ne-am trezit că nu mai sunt locuri. Poate că nu vă vine să credeți dar chiar există în România competiții de alergare unde locurile se dau ca pâinea caldă iar înscrierile se închid cu mult timp înainte de competiție. Mă bucură lucrul acesta însă este și un pic frustrant când rămâi pe dinafară. Sper să nu se ajungă ca la concertele gen RHCP unde îți iei bilet cu jumătate de an înainte :D Anul acesta vorbisem cu Andrei și tatăl lui să facem echipă și eram foarte hotărâți să alergăm. Am văzut că s-au deschis înscrierile încă din prima zi însă pentru că Andrei și tatăl lui erau în Austria am zis să aștept să se întoarcă, să mai vorbesc o dată cu ei. Evident, când s-au întors nu mai erau locuri. Nu mi-am imaginat că se vor termina ATÂT de repede. Din fericire mai am o șansă să alerg în Echipa Bloggerilor, după cum scrie aici.

De ce vreau să alerg la Gerar? În primul rând ca antrenament pentru competițiile de trail running ce vor începe în primăvară. Poate vă gândiți că m-aș putea antrena și fără să alerg la Gerar. Da și nu. Antrenamentul de alergare uneori devine monoton așa că ai nevoie să îl condimentezi cu competiții unde ai ocazia să tragi de tine și să vezi cum stai cu pregătirea. Mai ales acum după vacanță se impune un ITP să vedem de unde începem pregătirea ;)

Apoi vreau să alerg pentru că este o competiție pe echipe și mi se par mult mai complexe alergările în echipă. Aici reușita alergării nu mai depinde de cât de bun alergător ești tu, intră în ecuație și alți factori: cum te înțelegi cu membrii echipei, cum te sincronizezi cu ei, cum membrii echipei reușesc să se motiveze reciproc. Am experimentat alergarea în echipă la Ultra Trail Făgăraș și deși nu a fost deloc cea mai reușită alergare în ceea ce privește rezultatul, mi-am făcut o idee cam ce presupune o echipă.

Nu în ultimul rând vreau să particip ca să cunosc oameni noi, pentru distracție și pentru atmosfera de competiție, de care mi s-a făcut cam poftă :D Așa că țineți-mi pumnii!

De ce nu mai mă uit la fotbal

Când eram mic și băteam mingea în fața blocului eram un mare microbist, țineam cu Steaua atât de tare încât plângeam când lua bătăie într-un meci important. Știam jucătorii pe dinafară și puteam să recit rezultatele jocurilor din campionat, cred că inclusiv cine a dat golurile și cum. Acum nu mai fac asta. Nu mai mă uit la fotbal pentru că mi-e silă. Mi-e silă nu numai de patronii și baștanii care fac jocurile din culise (chiar azi am aflat că mai mulți oameni din fotbal au primit niște ani de închisoare – oare chiar i-or face?) dar și de spiritul în care se joacă fotbal. Mi-e silă de mentalitatea de copilaș timid a echipelor românești care după ce dau un gol unei formații importante se retrag în apărare de parcă ar fi făcut o greșeală gravă și așteaptă să fie pedepsite – urmarea fiind evident cedarea sub pressingul adversarului și pierderea avantajului. Mi-e silă de jucătorii români care joacă fotbal cu gândul la ciolan și nu pentru plăcerea jocului. Vreau să văd și eu acel fotbalist care se scoală dimineața abia așteptând să pună piciorul pe minge și să joace 5-6 ore fotbal. Dar nu, nu în fotbal, în fotbal e mai important ce primă câștigi dacă bați în meciul de sâmbătă. De multe ori mi s-a întâmplat să ajung acasă după o zi de lucru abia așteptând să ies la o alergare – câți fotbaliști simt asta referitor la sportul lor? Vreau să văd fotbaliști îndrăgostiți de fotbal, care joacă cu pasiune. Vreau să văd fotbaliști care luptă până la finalul meciului. Vreau să văd fotbaliști care dau totul pe teren. Cred că fanii fotbalului ar merita acest lucru. Mi-ar fi plăcut ca și acum să plâng când pierde Steaua sau să ies în stradă când câștigă dar nu mai pot. Și îmi pare rău, mi-e dor de acea pasiune pentru o echipă. Fotbalul nu mai are nimic din ce înțeleg eu prin sport: luptă, curaj, determinare, fair play. În schimb îmi dau lacrimile când îl văd pe Viorel Palici prăbușindu-se la finish, după un efort supraomenesc într-o competiție de alergare montană unde a câștigat la 2 secunde în fața adversarului.

(click pe imagine pentru video)

© 2017 Inner World

Theme by Anders NorenUp ↑