Inner World

Discovering myself. Enjoying the journey.

Tag: trekking

Din weekend: Creasta Balaurului

O licență de psiholog trebuie sărbătorită cum se cuvine, așa că după două-trei weekend-uri blocate cu învățatul (au meritat, am luat 9,77 în examen și 10 la prezentarea lucrării) a venit din nou timpul de o tură așa cum trebuie: Creasta Balaurului, un 1A ușor plus o alergare pe Valea Cerbului.

Pe Creasta Balaurului acum am fost pentru prima dată. Este un traseu destul de accesibil, dacă ești obișnuit cu muntele. Este o creastă semi-alpină, cotată 1A, deci ceva mai greu decât un traseu turistic, undeva la limita de jos a traseelor alpine. Nu este un traseu pentru începătorii într-ale muntelui. Porțiunea de urcare din Valea Morarului în creastă este destul de solicitantă, apoi urmează mersul pe creastă care este superb. Zone mai expuse sunt puține, 2-3, asta dacă nu cumva am greșit eu traseul. Am avut și Garminul cu track-ul la mine dar nu m-am gândit să încarc și bateriile, așa că tot după miros am mers.

Partea cocălărească a fost că am vrut să îmbinăm Creasta Balaurului cu o tură de alergare, așa că în cel mai șoșonăresc stil cu putință am urcat creasta în adidașii de trail. Cât bombăneam eu acum câțiva ani la ăia care fac muntele în adidași și iată ca acum am ajuns pe urmele lor :D

Alte detalii picante, Claudia a picat în râu la 2 minute după ce am plecat de la mașină, piureul de la Vf. Omu e din fulgi și nu e bun, sindromul paletar încă e prezent și mă doare la alergat. I-am dat cu o Timișoreana acasă să uit de necaz. În rest, Oana revine în forța la alergat și a stabilit cu Claudia să se antreneze împreună pentru 7500, așa că aveți grijă.

Poze:

Mai tineti minte Povesti despre munte?

Mai țineți minte de Povești despre munte? Unii da, pentru alții e prima oară când auziți de el. Este un blog de munte pe care l-am pornit cu Andrei acum ceva timp, acum câțiva ani buni. Planurile erau mari, vroiam să ne facem blog de munte și prin el să începem să organizăm ture montane. Am făcut câteva la început, apoi lucrurile au luat o altă întorsătură. Și eu și Andrei am intrat în clubul EcoXtrem unde eu am devenit instructor și organizam cu ei ieșiri pe munte. După EcoXtrem am început să organizez drumeții pe munte cu Evadează cu Noi . După puțin timp am început să vreau să organizez și alt gen de ture outdoor, unde eu nu sunt în mod neapărat și trainer, cum ar fi ture de călărie, mountain bike. Am făcut câteva, apoi în iarnă am câștigat cu proiectul “Descoperă România prin sporturi de aventură” o finanțare pentru organizarea a cinci ture de sporturi outdoor, și iată-ma unde sunt acum. Blogul Povești despre munte a rămas, chiar dacă reunțasem la ideea de a organiza ieșiri prin intermediul lui. Și eu și Andrei am mai scris pe el până la un moment dat. Eu am renunțat la a pune ture pe blog, dintr-un motiv foarte simplu: nu știam ce să mai scriu interesant. Nu puteam să scriu despre fiecare ieșire pe care o făceam, pentru că nu aveam ce. La fel cu concursurile – descrii unul, două, dar nu poți să o ții într-un șir de rapoarte de cursă, mai ales că eu nu sunt fan al rapoartelor de cursă și a rapoartelor de tură – nu citesc așa ceva cu excepția cazurilor în care am nevoie de informații, caz în care citesc unul nu 342352 câte sunt scrise pentru aceeași bucățică de munte.

Cred că pentru a menține viu un blog de munte trebuie să îndeplinești câteva din următoarele:

  • ești un povestitor excelent și știi să faci dintr-o tură obișnuită subiect de revistă. Eu sunt un povestitor mediocru și nu tot timpul întâlnesc situații pe munte care să fie subiect de blog. Nu tot timpul se întâlnește omul cu ursul în pădure în timp ce schiază și este cât pe ce să intre în el.
  • ești un fotograf foarte bun și vii cu fotografii super reușite, îți iei timpul să le editezi etc. – iarăși nu este cazul meu, în ultimele ture chiar am renunțat să mai fac poze pentru că am observat că nu mă uit niciodată la ele
  • vezi locuri wow, cum este în cazul blogurilor alpiniștilor, vii cu niște poze de te ia cu fiori pe șira spinării chiar și dacă nu ești cine știe ce fotograf
  • aduci informație utilă și relativ rară
  • îți este pur și simplu drag să scrii – aici cred că mă încadrez

Povești despre munte nu o să îl închid, îl las și vedem ce se întâmplă cu el. Nu cere de mâncare, cel puțin nu așa mult, hostingul nu costă o avere. Între timp oricum a apărut și blogul acesta, un blog personal, unde voi scrie când se întâmplă să îndeplinesc condițiile de mai sus.

Dacă aveți timp vă recomand să frunzăriți Povești despre munte, unele articole sunt chiar reușite. Vă recomand articolele despre creasta Făgărașului, partea 1 și partea 2, scrise de Andrei. Sunt ceva probleme la afișarea pozelor (am schimbat tema între timp și au apărut mici probleme, pozele sunt mai mari decât erau inițial), dar eu zic că articolele merită.

Am intrat in finala. Va multumesc!

Sincer nu imi vine sa cred cat de multa lume s-a implicat in promovarea proiectului “Descoperă România prin sporturi de aventură”.  Datorită vouă proiectul a ajuns acum în etapa finală, unde Dani Oțil și Toma Coconea vor alege un proiect câștigător din cele 10 finaliste. Am ieșit pe locul 3, cu 872 de voturi.

De aici încolo nu mai depinde de mine, depinde de juriu. Cititind criteriile după care se jurizeaza, aș zice că am șanse mari. Vreau să va mulțumesc. Pentru mine tot concursul a fost o experiența foarte intensă. De la început mi-am propus sa nu mă gândesc dacă voi intra în finală sau nu, mi-am alungat gândul acesta constant până aseară cu 10 minute înainte de deadlineul votării când deja nimic nu prea se mai putea întâmpla ca să nu intru în finală. A fost un exercițiu de concentrare pe momentul prezent foarte mare, mi-am zis la început “I will give my best shot” si am incercat sa ma concentrez pe ce aveam de facut. Dacă nu aș fi făcut asta probabil m-aș fi pierdut pe undeva în vârtejul de emoții pricinuit de faptul că ba eram pe locul 10 ba pe locul 2. Continue reading

Descopera Romania prin sporturi de aventura

Pentru cine nu a aflat încă, pariticip la competiția “Rexona – Idei puse în mișcare” cu proiectul “Descoperă România prin sporturi de aventură”. De mult timp mă gândeam să pun într-un proiect cu cap și coadă turele pe care le organizez la Evadează cu Noi, acum a venit și ocazia potrivită pentru că Rexona oferă 2000€ pentru realizarea unui proiect dintre cele înscrise în competiție. Evident că banii nu o să îi iau eu și o să îi bag în buzunar pentru că sunt șmecher și am avut ideea genială a proiectului, din banii aceștia voi acoperi în mare parte (80%) costul activităților incluse în proiect: trekking, parapantă, rafting, mountain bike, escaladă.

Proiectul presupune organizarea a cinci ieșiri gândite în jurul unui sport de aventură relevant pentru zona geografică a României în care mergem, astfel:

  • Facem trekking iarna în Piatra Craiului, “Crăiasă Carpaților”, unul din cei mai frumoși munți de la noi din țară
  • Facem mountain bike în Parcul Natural Comana, locul 2 ca biodiversitate la nivelul României, după Delta Dunării
  • Facem rafting în Defileul Jiului, considerat de unele persoane cea mai spectaculoasă zonă de rafting din țară
  • Facem escaladă în Dobrogea, zonă foarte apreciată de cățărători. Aici are loc și competiția de escaladă “Măslina de aur” :)
  • Ne dăm cu parapanta la Rânca, “acasă” la Toma Coconea

Ideea acestui proiect este de a descoperi locurile superbe din România într-o manieră eco-friendly, practicând sporturi ce or să ne întindă limitele fizice și psihice. Vreau să vă arăt că avem o groază de moduri de petrecere a timpului liber, altele decât să ne uităm la televizor sau să bem veșnica bere într-un pub. Vreau să vă arăt că aventura vă așteaptă dincolo de ușă și  o puteți descoperiți uneori chiar lângă București. Iar la toate aceste lucruri o să adaug sentimentul de prietenie și deschidere pe care îl cunoașteți prea bine cei care ați venit la turele organizate de mine :D

M-am bucurat enorm să văd cât de bine a fost primit proiectul de către cei care mă cunosc. Multe share-uri, multe voturi și încă nici nu am început să îmi contactez pe rând prietenii, cum trebuie făcut în astfel de cazuri când proiectele se aleg în funcție de voturi. M-am bucurat enorm să văd feedback-ul și încântarea celor care au mai venit în ieșirile organizate de mine. Este un semn că ceea ce fac are un impact pozitiv și oamenii au nevoie de astfel de activități – lucru ce mă umple de bucurie și mă face să merg mai departe cu organizarea activităților outdoor. Fie că voi câștiga, fie că nu, feedbackul primit la această inițiativă a contat foarte mult.

Dacă vreți să mă susțineți în acest proiect, vă rog votați-mă aici: http://rexona.ro/idei-puse-in-miscare/da928 . Votul durează două secunde, făcându-se cu contul de Facebook. Dacă vreți să mă susțineți și mai mult, convingeți 4-5 prieteni să mă voteze :)

Eu vă mulțumesc tuturor pentru voturi și feedback și ne vedem pe munte, la Comana sau în Dobrogea – fie că o să câștig proiectul fie că nu!

Petrecerea traditionala de Sf Mihai, sus pe munte

La vreo săptămână după grozăvie, m-am găsit și eu să scriu pe blog. Ba că nu sosiseră pozele de la fotograful profesionist (mulțumiiiim Elena), ba că am fost plecat din oraș și nu am vrut să aud de laptop, ba că nu e timp, abia acum am găsit timpul și starea necesară să scriu despre o așa ieșire. Adevărul este că cine vine prima oară cu mine în tura asta o să își facă o părere greșită despre ce ture facem noi. Iar cine este obișnuit cu celelalte ture pe care le organizez și vine apoi în asta va fi un pic surprins. Oricum ai da-o, concluzia este că așa ceva nu ai mai văzut. Continue reading

Fagaras de weekend

Dacă tot eram prin zonă în weekend, de ce să nu profităm și să nu dăm o tură prin Făgăraș. Planurile erau mari, realizarea lor un pic mai mică (dar nu cu mult mai mică :P). Am vrut să urcăm de la Bâlea  până pe Negoiu însă ora târzie la care am plecat, zăpada măricică de pe fețele nordice (și pe alocuri înghețată) și lipsa echipamentului de iarnă ne-a făcut să ne oprim la Călțun. Ne-am întors pe Piciorul Pisicii alternând zonele în care ne opream la un pui de somn (pe bune, chiar am tras un pui de somn!) cu zonele în care trăgeam tare să iasă pohuiul din noi.

Căteva imagini surprinse cu telefonul mobil, ca de obicei nu am avut camera foto cu mine:

 

Hmm… ce îmi mai place cerul când zici că vin zmeii la război. În depărtare Vf. Lespezi și Vf. Negoiu.

 

Lacul Călțun înghețat. Am rezistat tentației de a face patinaj artistic pe el.

Evadarea in Buila Vanturarita

Buila Vânturarița este un munte în care de mult timp vroiam să merg, chiar am mai avut tentative anulate pe ultima sută de metri. De data asta meritul pentru această tură îi aparține lui Sebastien, care a insistat să organizăm o ieșire în Buila Vânturarița deși eu inițial eram destul de reticent, știind că nu este un munte tocmai ușor. Soluția a fost să punem ca și condiție de participare faptul ca participanții să fie obișnuiți cu efortul fizic. De rămas pe munte oricum nu ar fi rămas nimeni, însă ideea era ca participanții să se și bucure de ieșire iar un traseu mult prea greu pentru antrenamentul lor cu siguranță i-ar fi împiedicat să se simtă bine. Din câte am văzut la final se pare că acest obictiv a fost atins și mai toată lumea s-a simțit bine :) Continue reading

Mai țăcănită de la an la an

Este vorba de o tură pe munte tradițională de Sf. Mihail și Gavril. Aici voi pune doar un videoclip făcut de Miha, restul citiți pe Povești despre Munte:

© 2017 Inner World

Theme by Anders NorenUp ↑