Inner World

Discovering myself. Enjoying the journey.

Tag: voluntariat

Daca v-a placut ce ati vazut la mine, e randul vostru

 

Ati citit aici cum am fost eu pe santier si am ajutat la reconstructia caselor din SOS Satele Copiilor. Am primit multe reactii in special la poza cu felicitarea primita, m-ati felicitat, m-am simtit bine. Acum este randul vostru sa fiti voluntari si sa puneti osul la munca.

Habitat for Humanity incepe Big Build 2014, actiune prin care vor reabilita Ghetoul Carpati din Caracal (stiti voi, cel care a aparut si in filmuletul ala misto Coca Cola). Ca de obicei, cum v-au obisnuit de atatia ani, lucrarile se realizeaza cu voluntari atat din tara cat si din strainate. Vei avea ocazia să tai, să decupezi, să vopsești, să montezi schele și alte asemenea.

Eu din motive usor de inteles nu o sa ajung, insa m-as bucura ca macar un cititor de-al blogului meu sa fie acolo. Daca ajungeti, astept vesti, iesim la o bere si povestim. Berea o dau eu (dau din aia buna la Happy Pub).

Cand: intre 6 si 10 octombrie.

Inscrieri: pe site-ul bigbuild.ro sau contactati-ma si va fac legatura cu cineva de la Habitat for Humanity.

bigbuild 2014 Habitat for Humanity

O zi pe santier

Aș putea face o glumă, “vedeți dacă nu am învățat, am ajuns să lucrez pe șantier!”. Dar nu, asta ar fi o glumă proastă din cel puțin o sută de motive, printre care faptul că pe șantier nu lucrează nicidecum cei care nu stau bine la capitolul IQ, ba din contră, ai nevoie de multă logică pentru a face o casă cum trebuie.

Aș vrea să vă povestesc despre o inițiativă de CSR foarte tare, cu impact real asupra comunității, respectiv asupra copiilor abandonați de părinți ce locuiesc în SOS Satele Copiilor București. “Totul începe acasă” este un proiect de responsabilitate socială demarat de GDF SUEZ Energy Romania prin platforma de responsabilitate socialaEnergie pentru fapte bune în parteneriat cu Habitat for Humanity Romania șiSOS Satele Copiilor. GDF Suez finanțează cu 300.000€ lucrările de reabilitare a caselor din SOS Satele Copiilor București, angajații GDF muncesc voluntar pe șantier, Habitat for Humanity contribuie cu echipele de voluntari internaționali și know-how-ul lor de a construi case. Ce iese este o treabă foarte bine făcută, am văzut câteva case terminate cum arată pe interior și chiar mă bucur că acei copii vor avea parte de o locuință decentă, eficientă energetic și mobilată cum se cuvine. Continue reading

Cum te adaptezi într-o țară arabă

Deși tuturor celor care au fost în stagiul din Iordania le-a plăcut experiența, puțini sunt cei care ar mai fi rămas în Amman sau chiar ar vrea să locuiască o perioadă acolo. Am auzit din mai multe părți că arabii sunt încuiați la minte, proști, fanatici.

Mie mi-a plăcut și chiar aș vrea să locuiesc în Iordania o perioadă mai lungă, mă gândesc la un an. Aș vrea să povestesc un pic despre mentalitatea cu care m-am dus în Iordania – și cu siguranță atitudinea mea m-a făcut să îmi doresc să revin aici. În primul rând am încercat să uit tot ce știu din Europa despre viață, despre cum trebuie să te comporți, despre obiceiuri. M-am dus la arabi ca și cum aș fi un nou născut care abia acum învață să trăiască, cu mintea golită de ce am învățăt în Europa în 22 de ani. Știam că dacă aș fi venit cu atitudinea superioară de european civilizat 1) nu mi-ar fi folosit la nimic experiența interculturală și 2) arabii ar fi simțit sictirul meu și și-ar fi dorit să mă trimită acasă cât mai repede. Am refuzat să fac judecăți de valoare. Nu vreau să fiu înțeles greșit, nu îmi plac multe din convingerile lor și nu mi-aș trata niciodată iubita cum am auzit că sunt tratate femeile în familiile arabe. Dar asta nu îmi dă dreptul să consider că ei sunt inferiori sau necivilizați, dacă crezi că ideile tale occidentale sunt cu siguranță corecte ai o problemă la fel de mare ca “fanatismul arabilor” (am pus in ghilimele pentru ca nu sunt cuvintele mele, eu as evita acest cuvant insa aici ma ajuta sa imi exprim ideile mai bine). Iar daca te-a deranjat la arabi “mintea incuiata” ar fi destul de incoerent să repeți și tu același comportament. Până la urmă de ce ar fi mai corect să faci pușcarie că lovești un câine, cum este în Europa, decât să faci pușcărie că îți înșeli nevasta, cum este în Iordania?

Între a judeca șî a înțelege am preferat să înțeleg (poate și profesia mea de psiholog a jucat un rol, deh). Iar a înțelege presupune să accepți lucrurile așa cum sunt. Până la urmă “problema” se rezumă la valorile unei culturi, care cu siguranță sunt diferite. Noi prețuim libertatea individuală, ei prețuiesc spiritul de sacrificiu. Nici una nici alta nu sunt mai valoroase, sunt doar valori diferite. Iar ceea ce contează cu adevărat este că pentru arabi cultura lor funcționează, sunt fericiți cu modul în care trăiesc.

 

Restanta de poze

Spuneam in articolul de ieri ca am fost in Piata din Amman dar din pacate nu pot sa va arat poze pentru ca de obicei scriu articolele de pe telefon iar pozele sunt pe aparatul foto… deci mai greu. Astazi am pus mana pe laptopul unei prietene si in sfarsit pot sa uploadez niste poze de pe camera foto. Am sa va arat cateva poze facute ieri in zona pietei din centrul Ammanului.

Aici doi negustori asteptau sa se faca ora la care se pot apuca de masa. Intre timp am negociat dur cu ei (de fapt Cristi, eu am asistat) si am reusit sa scoatem niste bratari de la 12 dinari la 7,5.

Un negustor fericit ca am cumparat de la el.

Arabii au obiceiul sa arunce orice pe jos. Va dati seama cum arata piata dupa ce se goleste de lume!

Ținem legătura

Mi-ar plăcea să încep acest articol cu o formulare de tipul îmi cer scuze pentru că nu am mai scris pe blog, promit că de acum încolo voi scrie mai des. Dar nu pot să zic asta pentru că știu că nu este așa. De multe ori îmi zic “băi mai scrie și tu pe blogul ăla”. Mai am și domeniu propriu și plătesc hosting. Într-un timp îmi făcusem program săptămânal, joia la ora 17:00 trebuia să scriu ceva pentru blog. Nu merge, dacă nu simți dorința de a scrie în capul pieptului nu o să iasă nimic. Iar dorința nu o poți forța. Cel puțin asta este situația în cazul unui amator în ale bloggingului, nu vorbim aici de profesioniști care din blog își câștigă existența. Acolo într-adevăr ai n-ai mingea tragi la poartă. Vreau să zic că ai sau nu ai inspirație trebuie să scrii ceva.

Ce am observat de-a lungul timpului este că într-adevăr scrisul pe blog te ajută. Sau mai bine zis, corelează cu perioade foarte bune din viața ta (formulare statistică style). Perioadele în care simțeam nevoia să scriu (am experimentat astfel de perioade în special la început de tot, când am început Pat și Patachon) erau perioade foarte productive în toate aspectele ale vieții mele. Erau perioade în care eram foarte încrezător în forțele mele, probabil de aceea și simțeam o nevoie mai mare de exprimare.

Bun, și acum să trecem la subiect. Toată această introducere a vrut să pregătească terenul pentru o afirmație foarte simplă, următoarea lună o să fiu plecat în Iordania, într-un program de voluntariat la o casă de copii orbi. Toată această experiență am de gând să o povestesc aici pe blog. Am să vă povestesc cum este să fi voluntar în Iordania, ce anume vom lucra dar și ce vom face în afara orelor de program (adică pe unde ne vom plimba). Pentru că în ultimul timp mi-am bătut capul cu maimuțica năstrușnică MailChimp (pentru necunoscători MailChimp este o platformă de email marketing) mi-am pus în dreapta sus o căsuță în care vă puteți introduce adresa de mail și veți primi articolele apărute pe blog direct pe mail. Cel puțin așa ar trebui să funcționeze.

P.S. Chiar mi-aș dori să scriu mai mult pe blog!

 

© 2017 Inner World

Theme by Anders NorenUp ↑